....nu...nu ninge! Mda…cam +14 în Nicosia şi -5 la Braşov..E cam mare diferenţa de temperatură. Ăsta e unul din motivele pentru care nu merg acasă de Crăciun, al doilea ar fi aglomeraţia, al treilea ar fi cheltuielile combinate cu oboseală....plus un sentiment de tristeţe cu care plec întotdeauna de acasă....Mai bine stau în Nicosia de Crăciun. Aici nici nu miroase a sărbătoare. În afară de nişte luminiţe anemice trântite prin centrul oraşului şi nişte colinde insuportabile care urlă prin magazine...nu e nimic. Mai sunt încă indivizi care poartă tricou şi sandale..(indivizi pe care eu îi consider adecvat îmbrăcaţi...dacă stau să-i iau în comparaţie cu damele îmblămite din cap până-n picioare la +23). Iarba creşte....VERDE...e primăvară la noi!
La servici mai nou scriu actele pe care înainte le scria avocatul. Dar a rezultat că cere prea mulţi bani...aşa că mă chinui eu cu toată hârţogăraia... . Înregistrez companii offshore. :)Ştiu câţi bani intră, de unde..cât cheltuim. Eu aş spune că ştiu prea multe!!!
Seara citesc ce mai scriu alţii pe bloguri, deschid tv-ul şi mă uit la emisiuni supide gen „What should you do?”, „Surviving the final frontier”, „Beyond chance”, „Crime detectives”, „John and Kate plus 8”...mereu concluzia e aceeaşi: „nişte idioţi!”...şi ca să completez acum...nici eu mai brează...că mă uit la ei!
Din categoria distracţii de seară (altele decât tv-ul) am văzut „Baronul Munchausen” în variantă rusească (1979) şi americănească (1988). Fără să fie nevoie de alte precizări...varianta rusească era mai reuşită...a mon avis...deşi nici varianta americăneacă nu era total de rahat. Împreună cu iubitul meu soţ am concluzionat că e „cel puţin ciudată”.
Pisicile se tolănesc la soare pe vreun acoperiş metalic sau pe capota fierbinte a vreunei maşini. E grea iarna pentru pisicile de Cipru..ele preferă 40+ :)..
Tuesday, December 22, 2009
Monday, November 9, 2009
Noiembrie în Cipru
Lucrez domnule...
Şi viaţa se schimbă când lucrezi...timpul liber se limitează la weekend...când trebuie să faci curat şi/sau să mergi la cumpărături...apoi mai vrei să vorbeşti cu cineva pe mess, să bagi un joc, un vin...una alta...şi aşa se duce!!!
Orişicum, îmi place la cipriot deocamdată, mă serveşte cu cafea grecească şi îmi aduce bomboane de ciocolată din fiecare călătorie pe care-o face :)...e klumea (dă şi banii la timp, trebuie precizat)!A învăţat şi ceva italiană de la mine:)...în română spune doar DA (eu ştiu mai mult în greacă) :P!
Traducerile financiare mă chinuie, dar am ajutor de nădejde: Alin!!!!Mulţumiri eterne!!!
Constat că garderoba mea constă 80% din jeans..haine de stradă în genere...cu hainele de birou stau prost...plănuiesc o cumpărătură cât de curând, deşi în Cipru e cam greu să găseşti ceva pe gust...toate hainele sunt....să spun politicos... prea british...
Noiembrie...e o lună de vis în Nicosia. Acum creşte iarbă în faţa blocului, am trecut de la sandale la pantofi, aerul e finalmente respirabil...La vita e bella!La serviciu nu mai merge aerul condiţionat cam de două săptămâni... asta e perioada între prea cald şi frig în Cipru!
Damele cipriote au trecut la cizme şi haine de lână (cam tot ce poţi să găseşti la ora actuală în magazine)...
Pisicile duc o viaţă liniştită, nici la soare, nici la umbră...preferabil pe vreun acoperiş încălzit de razele soarelui sau pe o maşină de abia parcată pe marginea drumului...Frumoasă e viaţa de pisică în Cipru!
Şi viaţa se schimbă când lucrezi...timpul liber se limitează la weekend...când trebuie să faci curat şi/sau să mergi la cumpărături...apoi mai vrei să vorbeşti cu cineva pe mess, să bagi un joc, un vin...una alta...şi aşa se duce!!!
Orişicum, îmi place la cipriot deocamdată, mă serveşte cu cafea grecească şi îmi aduce bomboane de ciocolată din fiecare călătorie pe care-o face :)...e klumea (dă şi banii la timp, trebuie precizat)!A învăţat şi ceva italiană de la mine:)...în română spune doar DA (eu ştiu mai mult în greacă) :P!
Traducerile financiare mă chinuie, dar am ajutor de nădejde: Alin!!!!Mulţumiri eterne!!!
Constat că garderoba mea constă 80% din jeans..haine de stradă în genere...cu hainele de birou stau prost...plănuiesc o cumpărătură cât de curând, deşi în Cipru e cam greu să găseşti ceva pe gust...toate hainele sunt....să spun politicos... prea british...
Noiembrie...e o lună de vis în Nicosia. Acum creşte iarbă în faţa blocului, am trecut de la sandale la pantofi, aerul e finalmente respirabil...La vita e bella!La serviciu nu mai merge aerul condiţionat cam de două săptămâni... asta e perioada între prea cald şi frig în Cipru!
Damele cipriote au trecut la cizme şi haine de lână (cam tot ce poţi să găseşti la ora actuală în magazine)...
Pisicile duc o viaţă liniştită, nici la soare, nici la umbră...preferabil pe vreun acoperiş încălzit de razele soarelui sau pe o maşină de abia parcată pe marginea drumului...Frumoasă e viaţa de pisică în Cipru!
Sunday, September 6, 2009
Relatări de la o margine de lume
De aproape o lună în faţa blocului stă o betonieră.
Betoniera e pusă în funcţiune de nişte muncitori silitori la ora 7:30 dimineaţa...mă trezesc înainte să sune ceasul...cu ceva înjurături în gând şi cu un rânjet neputincios pe chip...
Ieri seară s-a oprit apa...se pare că ciprioţii au iar probleme cu apa potabilă...
Orişicum ar fi, n-au anunţat că opresc şi acum petrecem o duminică splendidă fără apă...
Betoniera e pusă în funcţiune de nişte muncitori silitori la ora 7:30 dimineaţa...mă trezesc înainte să sune ceasul...cu ceva înjurături în gând şi cu un rânjet neputincios pe chip...
Ieri seară s-a oprit apa...se pare că ciprioţii au iar probleme cu apa potabilă...
Orişicum ar fi, n-au anunţat că opresc şi acum petrecem o duminică splendidă fără apă...
Despre cum am intrat în câmpul muncii
Am luat o pauză de la căutat de lucru, mă săturasem de făcut săpături prin site-uri cipriote de joburi, unde orice job decent fie era scris în greacă, fie avea menţiunea Greek language is a must, fie era nevoie de ceva experienţă solidă în domeniu. Să nu mai zic de slujbele de pe EURES, unde din 100 de slujbe 90 sunt de Domestic helper and cleaner (meserie care include făcutul de curăţenie, îngrijitul de copchii şi făcutul de mâncare...pe 450 de euro...maxim)..şi restul ...bucătar sau specialist pentru repararea aerului condiţionat...
Am trimis câteva CV-uri pe unde am crezut eu că o să le citească cineva. Am fost la un interviu la o firmă care avea nevoie de cineva care să ştie italiană şi engleză...le-ar fi plăcut şi greacă şi ceva experienţă...şi multe câte toate, dar până la urmă m-au luat de probă, să vadă dacă mă descurc...(desigur singurul meu merit ...şi noroc e că ştiu italiană).
Aşadar...Săptămâna trecută a fost prima mea săptămână de lucru...la un cipriot care beleşte toată ziua ochii pe canalul financiar şi desenează grafice în excel.
El înmulţeşte banii altora, eu trebe să-i fac rost de parteneri de afaceri pe la Roma. Mă intitulez Marketing Assistant – un fel de om bun la toate: vorbit cu italienii la telefon, facut baze de date...si mai ales traduceri...multe traduceri...
Firma e la 15 minute de casă, merg pe jos în fiecare zi pe străduţele nicosiene lipsite de trotuare, îmbâcsite cu maşini parcate în toate poziţiile posibile...
Am trimis câteva CV-uri pe unde am crezut eu că o să le citească cineva. Am fost la un interviu la o firmă care avea nevoie de cineva care să ştie italiană şi engleză...le-ar fi plăcut şi greacă şi ceva experienţă...şi multe câte toate, dar până la urmă m-au luat de probă, să vadă dacă mă descurc...(desigur singurul meu merit ...şi noroc e că ştiu italiană).
Aşadar...Săptămâna trecută a fost prima mea săptămână de lucru...la un cipriot care beleşte toată ziua ochii pe canalul financiar şi desenează grafice în excel.
El înmulţeşte banii altora, eu trebe să-i fac rost de parteneri de afaceri pe la Roma. Mă intitulez Marketing Assistant – un fel de om bun la toate: vorbit cu italienii la telefon, facut baze de date...si mai ales traduceri...multe traduceri...
Firma e la 15 minute de casă, merg pe jos în fiecare zi pe străduţele nicosiene lipsite de trotuare, îmbâcsite cu maşini parcate în toate poziţiile posibile...
Wednesday, July 22, 2009
Cuptorul lui Bacovia…
Luni seara când am coborât din avionul Blue Air m-a îvăluit un aer umed şi fierbinte, pielea mi-a devenit lipicioasă şi plămânii grei. Mi-am amintit de alte două sosiri în Cipru…tot după jumătatea lunii iulie…
După un drum luuuung, am poposit în căsuţa albă cu draperii colorate mexicăneşte … Am avut ciudatul sentiment cum că am ajuns acasă…Am multe lucruri personale aici, acum am adus şi cărţi…aşa s-a transformat chiria asta într-un loc pe care-l numesc “acasă “. Soţul meu a cumpărat şi un covoraş care îi dă locuinţei aspect de “casă de oameni”.
Azi…
- aerul condiţionat lucrează din greu să ofere un aer respirabil
- tot felul de obiecte scoase de prin bagaje tânjesc să fie puse la locul lor
- cicadele fac un zgomot continuu şi insuportabil (se iau la întrecere cu frigiderul)
- la TV a rămas Obama&Co
- zeci de cabluri negre stau încurcate pe lângă calculator
- florile suferă şi ele de căldură
- pisicile împart umbra din parcare cu ciorile
- R. a mers la servici…unde timpul trece …greu
După un drum luuuung, am poposit în căsuţa albă cu draperii colorate mexicăneşte … Am avut ciudatul sentiment cum că am ajuns acasă…Am multe lucruri personale aici, acum am adus şi cărţi…aşa s-a transformat chiria asta într-un loc pe care-l numesc “acasă “. Soţul meu a cumpărat şi un covoraş care îi dă locuinţei aspect de “casă de oameni”.
Azi…
- aerul condiţionat lucrează din greu să ofere un aer respirabil
- tot felul de obiecte scoase de prin bagaje tânjesc să fie puse la locul lor
- cicadele fac un zgomot continuu şi insuportabil (se iau la întrecere cu frigiderul)
- la TV a rămas Obama&Co
- zeci de cabluri negre stau încurcate pe lângă calculator
- florile suferă şi ele de căldură
- pisicile împart umbra din parcare cu ciorile
- R. a mers la servici…unde timpul trece …greu
Friday, July 3, 2009
Iunie
...luna complicata, cu agitatie, stres, multa ploaie, cu dor de Cipru...dar si cu mari realizari...in sensul ca o sa am unde sa asez biblioteca aia la care doar visam acum 3 ani.
Neagu Djuvara
O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri e prima lectura "de placere" pe teme istorice. Dupa ce am ramas profund scarbita de programa incarcata din gimnaziu si liceu si dupa ce mi-au fost bagate pe gat cantitati mari de date si evenimente...mi-am pierdut si micul interes pe care il mai aveam pentru istoria neamului.
La LRC-ul transilvanean am atins putin elemente de istorie a limbii. A fost mai demult un curs deosebit de interesant pe tema asta dar -din nefericire- nu a mai facut parte din programa filologica pentru ciclul de studii/3 ani. Istoria e importanta pentru stabilirea identitatii unui popor din mai multe puncte de vedere, intre care si cel lingvistic. E drept ca istoria e pe alocuri presarata cu minciuni, cu pareri contradictorii. Dupa parerea mea manualele scolare ar trebui sa prezinte diverse opinii asupra unui fapt istoric. Pe copil nu-l intereseaza sa stie sute de date si evenimente insiruite sec, il intereseaza sa inteleaga evenimentele, sa vada istoria ca pe un ansamblu, sa faca legaturi (lucru pe care -cu programa exagerata din invatamantul nostru romanesc- n-am reusit niciodata sa-l realizez)...
Mi-as fi dorit sa citesc cartea lui Neagu Djuvara pe cand dadeam examenul de capacitate sau pe cel de bacalaureat la istorie. Mi-ar fi fost mult mai simplu sa inteleg si sa privesc evenimentele din mai multe perspective. M-am chinuit cu tot felul de publicatii "pentru un bacalaureat de nota 10" si cu manuale incarcate extrem, scrise greoi...si tehnoredactate aiurea...
La LRC-ul transilvanean am atins putin elemente de istorie a limbii. A fost mai demult un curs deosebit de interesant pe tema asta dar -din nefericire- nu a mai facut parte din programa filologica pentru ciclul de studii/3 ani. Istoria e importanta pentru stabilirea identitatii unui popor din mai multe puncte de vedere, intre care si cel lingvistic. E drept ca istoria e pe alocuri presarata cu minciuni, cu pareri contradictorii. Dupa parerea mea manualele scolare ar trebui sa prezinte diverse opinii asupra unui fapt istoric. Pe copil nu-l intereseaza sa stie sute de date si evenimente insiruite sec, il intereseaza sa inteleaga evenimentele, sa vada istoria ca pe un ansamblu, sa faca legaturi (lucru pe care -cu programa exagerata din invatamantul nostru romanesc- n-am reusit niciodata sa-l realizez)...
Mi-as fi dorit sa citesc cartea lui Neagu Djuvara pe cand dadeam examenul de capacitate sau pe cel de bacalaureat la istorie. Mi-ar fi fost mult mai simplu sa inteleg si sa privesc evenimentele din mai multe perspective. M-am chinuit cu tot felul de publicatii "pentru un bacalaureat de nota 10" si cu manuale incarcate extrem, scrise greoi...si tehnoredactate aiurea...
Wednesday, June 24, 2009
Despre cum am scapat eu de foi si franturi din limbajul familiei mele
Prin oaresce intamplare nefericita am pierdut definitiv si irevocabil elementul "language bar"...nici comanda alt+shift nu mai raspunde, din control panel nu mai pot face nimic s-o activez pentru ca nu-mi este permis sa bifez oaresce casute...asa ca - desi e urat - scriu fara diacritice pana la reinstalarea windows-ului (ultima solutie).
Dupa doua drumuri chinuitoare la Bucuresti, ma declar un om licentiat...nu chiar magna cum laude...dar nu mai lipsea mult :). Familia mea se bucura mai mult decat mine: "bine ca ai terminat! sa nu te mai vad cu foi sau carti la mana!", "arunca 9000 de ani* foile alea si mai traieste si tu viata asta", "de acum o sa poti sa muncesti". Asa e, am scapat de hartoage...dar de carti nu o sa vreau sa scap. Imi place sa citesc!
*9000 sau 9000 de ani este o expresie in familia mea. Are menirea de a inlocui cele mai profunde injuraturi si se rosteste intotdeauna apasat, eventual "9000" este putin alungit si rostit pe un ton grav. Tot pentru a da nuanta sentimentelor negative de moment familia mea mai foloseste urmatoarele expresii:
- "prafu' sa se aleaga" sau simplificat "in praf" sau cand e mai profund "in praf si in pulbere" - expresia este aplicata de obicei lucrurilor care nu functioneaza, dar poate fi rostita si cu referire la persoane, depinde cat de grave sunt faptele savarsite.
- "sa-mi fie scarba" - rostit cu referire la ceva sau cineva care iti provoaca scarba sau nervi, sau care te-a dezamagit intr-un fel sau altul; uneori e rostit cu resemnare :).
Urmatoarea expresie deja are conotatii pozitive, desi nu 100%:
- "Scarbelor" (nu are legatura cu expresia precedenta) este un apeativ folosit mai ales pentru nepoatele mele si defineste o persoana care cu toate ca ti-e draga mai calca si pe aratura, dar nu foarte grav. Si eu sunt numita "scarba", asta inseamna ca sunt evaluata cu calitati si defecte."Ce mai faci fai scarba?" poate tine loc si de salut!. Mie mai nou mi se spune "doamna scarba"! :))
Lumea care a intrat in familia mea s-a obisnuit cu aceste expresii si le-a preluat, eventual le-a adaptat putin pentru o comunicare eficienta.
Dupa doua drumuri chinuitoare la Bucuresti, ma declar un om licentiat...nu chiar magna cum laude...dar nu mai lipsea mult :). Familia mea se bucura mai mult decat mine: "bine ca ai terminat! sa nu te mai vad cu foi sau carti la mana!", "arunca 9000 de ani* foile alea si mai traieste si tu viata asta", "de acum o sa poti sa muncesti". Asa e, am scapat de hartoage...dar de carti nu o sa vreau sa scap. Imi place sa citesc!
*9000 sau 9000 de ani este o expresie in familia mea. Are menirea de a inlocui cele mai profunde injuraturi si se rosteste intotdeauna apasat, eventual "9000" este putin alungit si rostit pe un ton grav. Tot pentru a da nuanta sentimentelor negative de moment familia mea mai foloseste urmatoarele expresii:
- "prafu' sa se aleaga" sau simplificat "in praf" sau cand e mai profund "in praf si in pulbere" - expresia este aplicata de obicei lucrurilor care nu functioneaza, dar poate fi rostita si cu referire la persoane, depinde cat de grave sunt faptele savarsite.
- "sa-mi fie scarba" - rostit cu referire la ceva sau cineva care iti provoaca scarba sau nervi, sau care te-a dezamagit intr-un fel sau altul; uneori e rostit cu resemnare :).
Urmatoarea expresie deja are conotatii pozitive, desi nu 100%:
- "Scarbelor" (nu are legatura cu expresia precedenta) este un apeativ folosit mai ales pentru nepoatele mele si defineste o persoana care cu toate ca ti-e draga mai calca si pe aratura, dar nu foarte grav. Si eu sunt numita "scarba", asta inseamna ca sunt evaluata cu calitati si defecte."Ce mai faci fai scarba?" poate tine loc si de salut!. Mie mai nou mi se spune "doamna scarba"! :))
Lumea care a intrat in familia mea s-a obisnuit cu aceste expresii si le-a preluat, eventual le-a adaptat putin pentru o comunicare eficienta.
Thursday, June 11, 2009
Game on!
Manelele's la putere, vecinul dă cu bormaşina, noua generaţie Becali-Guţă-KFC urlă pe maidan. Tună, flugeră şi plouă. Nici Bacovia nu putea să-şi imagineze ceva atât de sumbru...
Marţi la 4:30 dimineaţa plec la Bucureşti. După n curbe cu vreo rablă de autobuz pe Predeal...şi după o noapte nedormită o să încânt Olimpul literat bucureştean cu informaţiile preţioase pe care le-am indesat săptămâna asta...mai multe cafele decât informaţii... 08 Iunie 2009 Mă dusesem să citesc... Doar pe jumătate am citit cartea, am concluzionat că nu e pentru muritori.
Trebuia să ai mintea odihnită să citeşti aşa capodoperă criptică...e frumoasă, mitologică...pe alocuri poetică, dar eu nu am timp să mă delectez cu dicţionarul de neologisme...sau să fac săpături prin mitologie (am doar cunoştinţe de filolog aici)!
Marţi la 4:30 dimineaţa plec la Bucureşti. După n curbe cu vreo rablă de autobuz pe Predeal...şi după o noapte nedormită o să încânt Olimpul literat bucureştean cu informaţiile preţioase pe care le-am indesat săptămâna asta...mai multe cafele decât informaţii... 08 Iunie 2009 Mă dusesem să citesc... Doar pe jumătate am citit cartea, am concluzionat că nu e pentru muritori.
Trebuia să ai mintea odihnită să citeşti aşa capodoperă criptică...e frumoasă, mitologică...pe alocuri poetică, dar eu nu am timp să mă delectez cu dicţionarul de neologisme...sau să fac săpături prin mitologie (am doar cunoştinţe de filolog aici)!
Thursday, June 4, 2009
Un nou anthropos....
Cum să-ţi mai vină să mai înveţi ceva când în jur este promovată prostia, analfabetismul, curvăsăria, parvenirea...
Am multe exemple din viaţa reală chiar, de la televizor nici nu mai spun. Am deschis azi, după 3 ani în care n-am mai urmărit TV românesc. Pe un canal era Monica Columbeanu...(cacofonie de nume), pe altul Adrian Minune...cu nişte pizde şi nişte manelişti răguşiţi (improvizau nişte piese furate...pardon compuse...de un anume rat(h)at manelos), în altă parte se certau nişte fâsâite expirate...fiecare cu pretenţia că e educată, pe alt canal nişte perversitari cu pretenţii de politicieni, ştiri...toate în stil "ora 5"...
Când lumea e intoxicată cu aşa rahat, valorile se schimbă. Acum ai valoare dacă ai bani, eşti analfabet şi vulgar...(dacă ai merţan eşti barosan). Oamenii pe care eu îi consider de valoare nu apar la TV, nu scot cărţi proaste pe bandă rulantă, nu se fac auziţi...nu mai au loc de mitocănismul contemporan...
Cum spunea Sartori în Homo Videns televiziunea nu e doar un instrument de comunicare, ea e şi paidee, un mediu care generează un nou anthropos, un nou tip de fiinţă. În cazul actual: Bizonul...care primeşte fără să mai aibă capacitatea de analiză, care nu-şi mai pune niciun fel de întrebare. În timp ce realitatea se complică, mintea oamenilor se simplifică. TV-ul arată ce vor unii să se arate, noi cunoaştem o mică parte din lumea care ne înconjoară...şi am devenit atât de indiferenţi...încât nici asta nu ne mai interesează....
Cum spunea Maupassant...mai am o speranţă cum că nu doar viţeii mincinoşi la costum şi gagicile cu capul gol şi cracii lungi au o şansă...astea fiind spuse eu merg să citesc o carte despre criza în structurile infodocumentare ...
Am multe exemple din viaţa reală chiar, de la televizor nici nu mai spun. Am deschis azi, după 3 ani în care n-am mai urmărit TV românesc. Pe un canal era Monica Columbeanu...(cacofonie de nume), pe altul Adrian Minune...cu nişte pizde şi nişte manelişti răguşiţi (improvizau nişte piese furate...pardon compuse...de un anume rat(h)at manelos), în altă parte se certau nişte fâsâite expirate...fiecare cu pretenţia că e educată, pe alt canal nişte perversitari cu pretenţii de politicieni, ştiri...toate în stil "ora 5"...
Când lumea e intoxicată cu aşa rahat, valorile se schimbă. Acum ai valoare dacă ai bani, eşti analfabet şi vulgar...(dacă ai merţan eşti barosan). Oamenii pe care eu îi consider de valoare nu apar la TV, nu scot cărţi proaste pe bandă rulantă, nu se fac auziţi...nu mai au loc de mitocănismul contemporan...
Cum spunea Sartori în Homo Videns televiziunea nu e doar un instrument de comunicare, ea e şi paidee, un mediu care generează un nou anthropos, un nou tip de fiinţă. În cazul actual: Bizonul...care primeşte fără să mai aibă capacitatea de analiză, care nu-şi mai pune niciun fel de întrebare. În timp ce realitatea se complică, mintea oamenilor se simplifică. TV-ul arată ce vor unii să se arate, noi cunoaştem o mică parte din lumea care ne înconjoară...şi am devenit atât de indiferenţi...încât nici asta nu ne mai interesează....
Cum spunea Maupassant...mai am o speranţă cum că nu doar viţeii mincinoşi la costum şi gagicile cu capul gol şi cracii lungi au o şansă...astea fiind spuse eu merg să citesc o carte despre criza în structurile infodocumentare ...
Tuesday, June 2, 2009
Blue Airu' dă Cipru (sau Codreanu Air)
Altă călătorie...alţi pasageri...
Am mers cu o cursă de seară cu plecare la 20:30 din Larnaca. Aeroportul nu s-a schimbat deloc...mizeria şi putoarea uşor diminuată de aerul condiţionat te făceau să-ţi doreşti să stai în arşiţă...afară. Aşa am aşteptat cu soţul meu drag, sub un copac...
La 6 şi 10 deja era coadă la check in! Românii se certau în stil naţional, un bărbat purtător de veşminte albe, cu aspect şi atitudne de viţel scăpat din grajd dădea de înţeles unei cucoane ţâţoase (rudă sau nevastă) că el are dreptate oricum...oricum. Tonul îi dădea ei de înţeles că e proastă. În spatele nostru o "domnişoară" îşi lua la revedere de la iubit, amant, întreţinător...sau ce-o mai fi fost..."moş cute" al ei. Atâta ştia greceşte: "daxi" - un "daxi" pe care îl spunea pe un ton alintat, pisicesc....Moşului îi plăcea "daxiul" ei... atâta timp cât nu era "ohi" (nu)....şi toate mergeau ca pe roate. Ea pleca la Românica cu ditamai bagajul...cu mult peste greutatea permisă...că doar avea parale de la boşorog să plătească extra. Ruşinea nu-şi mai avea rostul aici.
Vameşul m-a măsurat preţ de un minut, a zâmbit "sudic" şi mi-a urat călătorie plăcută în greaca lor...bine că nu mi-a spus ceva dincolo de graniţele înţelegerii. L-am sunat pe R., am adulmecat mirosul de cafea şi m-am retras la poarta numărul 8. De acolo pleacă zborurile low cost sau alea spre România :). Erau 5 locuri pe care puteai să aştepţi şi aerul condiţionat învineţea bulanele "domnişoarelor" care plecau noaptea în mimi "de la Cipru" spre România.
La aşteptare erau şi nişte puţani...cam 19 ani să fi avut. Şmecheri nene...şi cu talente. Povesteau cuiva cum au fugit ei de la un anumit angajator la care au plecat după ce au citit un anunţ în ziar. Cică i-a culcat pe saltele şi nu le-a dat cât a promis...şi au fugit. Ziceau că au fugit de parcă ar fi evadat din închisoare. 850 de euro salariu..E drept că în Cipru nu ai ce să faci cu banii ăştia, mai ales dacă ai pretenţii să dormi altundeva decât într-o încăpere comună, pe o saltea...
Am urcat în avion printre primii pasageri, aşa îmi place, să nu mă înghesui cu gloata. !14 F, loc la geam, nimic mai plăcut....erau 3 nuanţe de albastru pe cer...şi puţin roşu...frumos!Mi-am aşteptat cu nerăbdare însoţitorii. Cel mai mult îmi doream să fie spălaţi. A venit o doamnă care ar fi trebuit să plătească pentru două locuri...fără exagerări! M-am ghemuit într-un colţ de scaun în semn că îi fac loc să intre. Mi-a mulţumit! Din vorbă-n vorbă m-a întrebat de ce m-am măritat aşa tânără....credea că am 16 ani :P.
Am vorbit cu ea toată călătoria, să treacă timpul mai repede. Era brăileancă, fiică de medic ginecolog, ajunsă la Bucureşti cu facultatea...şi rămasă la Bucureşti, măritată cu un bărbat cu 16 ani mai în vârstă, arhitect. Văzuse toată lumea America, Africa, Asia...de Europa nu se punea problema. La 14 ani (1968) era în
Cehoslovacia mi-a povestit ce au făcut ruşii acolo, parcă citise Kundera, aşa povestea.
În Cipru venea cu afaceri cu soţul ei, nenea făcea planuri de clădiri, ciprioţii îi cazau în hotel de 4 stele în Nicosia...şi tot aşa vin ei în Cipru cam în fiecare lună câte cinci zile. Ciprioţii construiesc mereu, e nevoie de arhitecţi români. Tanti asta ştia multe, am avut noroc că am stat lângă ea.
Restul populaţiei din avion avea pigment maro...nu neapărat de la soare, haine albe cu dungi negre de jeg...lume prosperă! Cultura urcatului în avion încă nu există. Se deschid ambele uşi şi urcă toţi ca oile pe care uşă ajung mai repede înăuntru fără să se gândească o clipă la numărul locului. Se întâlnesc la mijlocul avionului şi se înjură, se împing...etc.
La coborâre o ţigancă cu aspect de curvă ieftină şi jegoasă Mi se strecurase oarecum în faţă când aşteptam bagajul... Când mi-a ajuns valiza roşie, ea vorbea la telefon cu un anume Vasilică, chiar în faţa mea, ca o vacă...Zic pardon, se întoarce şi se uită aparent deranjată de vorbele mele, mai zic pardon, agăţ valiza după care aşteptasem preţ de 25 de minute, i-o trântesc jerpelitei pe picioare...şi mai zic satiric "pardon", rânjesc...mai dau peste o cocoană care mai că nu mi se suise în cârcă...şi plec bolborosind acru....Uneori trebuie să te porţi de la foarte urât în sus ca să nu spună lumea că eşti prost...în România aştia cu aşa atitudine ajungi departe.
P.S. fireşte...mai bine să ai aşa aventuri decât să plăteşti dublu pentru bilet
Am mers cu o cursă de seară cu plecare la 20:30 din Larnaca. Aeroportul nu s-a schimbat deloc...mizeria şi putoarea uşor diminuată de aerul condiţionat te făceau să-ţi doreşti să stai în arşiţă...afară. Aşa am aşteptat cu soţul meu drag, sub un copac...
La 6 şi 10 deja era coadă la check in! Românii se certau în stil naţional, un bărbat purtător de veşminte albe, cu aspect şi atitudne de viţel scăpat din grajd dădea de înţeles unei cucoane ţâţoase (rudă sau nevastă) că el are dreptate oricum...oricum. Tonul îi dădea ei de înţeles că e proastă. În spatele nostru o "domnişoară" îşi lua la revedere de la iubit, amant, întreţinător...sau ce-o mai fi fost..."moş cute" al ei. Atâta ştia greceşte: "daxi" - un "daxi" pe care îl spunea pe un ton alintat, pisicesc....Moşului îi plăcea "daxiul" ei... atâta timp cât nu era "ohi" (nu)....şi toate mergeau ca pe roate. Ea pleca la Românica cu ditamai bagajul...cu mult peste greutatea permisă...că doar avea parale de la boşorog să plătească extra. Ruşinea nu-şi mai avea rostul aici.
Vameşul m-a măsurat preţ de un minut, a zâmbit "sudic" şi mi-a urat călătorie plăcută în greaca lor...bine că nu mi-a spus ceva dincolo de graniţele înţelegerii. L-am sunat pe R., am adulmecat mirosul de cafea şi m-am retras la poarta numărul 8. De acolo pleacă zborurile low cost sau alea spre România :). Erau 5 locuri pe care puteai să aştepţi şi aerul condiţionat învineţea bulanele "domnişoarelor" care plecau noaptea în mimi "de la Cipru" spre România.
La aşteptare erau şi nişte puţani...cam 19 ani să fi avut. Şmecheri nene...şi cu talente. Povesteau cuiva cum au fugit ei de la un anumit angajator la care au plecat după ce au citit un anunţ în ziar. Cică i-a culcat pe saltele şi nu le-a dat cât a promis...şi au fugit. Ziceau că au fugit de parcă ar fi evadat din închisoare. 850 de euro salariu..E drept că în Cipru nu ai ce să faci cu banii ăştia, mai ales dacă ai pretenţii să dormi altundeva decât într-o încăpere comună, pe o saltea...
Am urcat în avion printre primii pasageri, aşa îmi place, să nu mă înghesui cu gloata. !14 F, loc la geam, nimic mai plăcut....erau 3 nuanţe de albastru pe cer...şi puţin roşu...frumos!Mi-am aşteptat cu nerăbdare însoţitorii. Cel mai mult îmi doream să fie spălaţi. A venit o doamnă care ar fi trebuit să plătească pentru două locuri...fără exagerări! M-am ghemuit într-un colţ de scaun în semn că îi fac loc să intre. Mi-a mulţumit! Din vorbă-n vorbă m-a întrebat de ce m-am măritat aşa tânără....credea că am 16 ani :P.
Am vorbit cu ea toată călătoria, să treacă timpul mai repede. Era brăileancă, fiică de medic ginecolog, ajunsă la Bucureşti cu facultatea...şi rămasă la Bucureşti, măritată cu un bărbat cu 16 ani mai în vârstă, arhitect. Văzuse toată lumea America, Africa, Asia...de Europa nu se punea problema. La 14 ani (1968) era în
Cehoslovacia mi-a povestit ce au făcut ruşii acolo, parcă citise Kundera, aşa povestea.
În Cipru venea cu afaceri cu soţul ei, nenea făcea planuri de clădiri, ciprioţii îi cazau în hotel de 4 stele în Nicosia...şi tot aşa vin ei în Cipru cam în fiecare lună câte cinci zile. Ciprioţii construiesc mereu, e nevoie de arhitecţi români. Tanti asta ştia multe, am avut noroc că am stat lângă ea.
Restul populaţiei din avion avea pigment maro...nu neapărat de la soare, haine albe cu dungi negre de jeg...lume prosperă! Cultura urcatului în avion încă nu există. Se deschid ambele uşi şi urcă toţi ca oile pe care uşă ajung mai repede înăuntru fără să se gândească o clipă la numărul locului. Se întâlnesc la mijlocul avionului şi se înjură, se împing...etc.
La coborâre o ţigancă cu aspect de curvă ieftină şi jegoasă Mi se strecurase oarecum în faţă când aşteptam bagajul... Când mi-a ajuns valiza roşie, ea vorbea la telefon cu un anume Vasilică, chiar în faţa mea, ca o vacă...Zic pardon, se întoarce şi se uită aparent deranjată de vorbele mele, mai zic pardon, agăţ valiza după care aşteptasem preţ de 25 de minute, i-o trântesc jerpelitei pe picioare...şi mai zic satiric "pardon", rânjesc...mai dau peste o cocoană care mai că nu mi se suise în cârcă...şi plec bolborosind acru....Uneori trebuie să te porţi de la foarte urât în sus ca să nu spună lumea că eşti prost...în România aştia cu aşa atitudine ajungi departe.
P.S. fireşte...mai bine să ai aşa aventuri decât să plăteşti dublu pentru bilet
Tuesday, May 12, 2009
Lehamite...
cu licenţa asta:
- în bibliografie am cărţi traduse după nişte rebuturi din anii 80' - 90', cărţile astea nu se găsesc la Braşov (nici în biblioteci, nici în librării), nu se potrivesc deloc cu lumea în care trăim şi nu văd cum ar putea să ajute un specialist în devenire
- după ce am întrebat luni de zile când se dă licenţa asta magnifică şi am primit răspuns ceţos gen "sfârşitul lui iunie"...aflu că sfârşitul acesta de iunie s-a mutat undeva la jumătatea lunii!!!
- mi-e lene să trag nişte concluzii la marea mea lucrare de diplomă; îmi moare limbajul ştiinţific când mă gândesc la felul în care s-a conturat lucrarea mea...şi ce conţine!
Dar e bine că dincolo de toate astea mi-a mai rămas o fărâmă de optimism!
- în bibliografie am cărţi traduse după nişte rebuturi din anii 80' - 90', cărţile astea nu se găsesc la Braşov (nici în biblioteci, nici în librării), nu se potrivesc deloc cu lumea în care trăim şi nu văd cum ar putea să ajute un specialist în devenire
- după ce am întrebat luni de zile când se dă licenţa asta magnifică şi am primit răspuns ceţos gen "sfârşitul lui iunie"...aflu că sfârşitul acesta de iunie s-a mutat undeva la jumătatea lunii!!!
- mi-e lene să trag nişte concluzii la marea mea lucrare de diplomă; îmi moare limbajul ştiinţific când mă gândesc la felul în care s-a conturat lucrarea mea...şi ce conţine!
Dar e bine că dincolo de toate astea mi-a mai rămas o fărâmă de optimism!
Tuesday, May 5, 2009
Vin acasă
În scopuri nobile vin, să mă licenţiez! Deşi mi-e lehamite:
- de şoferii de pe dubiţă
- de personajele dubioase care îşi fac veacul la scările blocurilor... în portul tradiţional: maieu alb-gălbui (preferabil inscripţionat...măcar cu pixu'), blugi soioşi, şlapi maro, freza îmbibată cu gel (cu doi lei borcanul / de la chioşcu’ lu’ ţiganu’) sau...cum ar zice băeţaşii de la Mafia: "...ajung la scară / la bermude şi papuci toţi tovarăşii p`afară... / cu berea`n mână şi tricou' pă umăr..." (B.U.G Mafia - Prin cartierul minunat)
- de lumea „cu greţuri de oraş”
- de manelele vecinului (asta în cazul în care vecinul nu şi-a luat tălpăşiţa spre locuri mai prospere)
- de bârfele de oraş mic unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea
- de rahaţii presăraţi la tot pasul de patrupedele vecinilor, de beţivi...
- de naţiile întunecate care au migrat şi s-au înmulţit pe teritoriul oraşului meu natal.
Pe de altă parte, mi-e dor de părinţi, fraţi, surori, de bucătăria lu’ Mărtica (că oriunde te-ai duce şi orice ai face, tot la mama acasă e mai bună mâncarea), de biblioteci, anticariate şi librării, de aerul de munte! Multe câte toate de care ţi se poate face dor!Când vin în ţară mi se face dor de Cipru, că aici e linişte şi pace (deocamdată) şi noi ducem o viaţă de huzur (mai ales că acum avem şi internet – după două luni de aşteptare).
Bilet am cumpărat de la amicii BlueAir. Economic, ore faine de zbor. 05 Mai 2009 Ştiri din ograda cipriotă... Porumbelul nu mai are cuib în copacul din faţa blocului, se pare că i l-au devastat ciorile, iar melcul a fost deportat de pe balcon după ce a halit ca un nesătul din cea mai fragedă floare. A fost prins în fapt în dimineaţa zilei de duminică. L-am aruncat pe iarba din faţa blocului, alături de o turmă de melci ciprioţi (le spun ciprioţi deoarece posedă o cochilie maronie).
Aşa arată un exemplar sănătos!Amicul de pe balcon era mai pricăjit şi mai alb (să-i zic british), dar n-am apucat să-i facem poză!
Dreptul de autor asupra acestei imagini îi este rezervat soţului meu :)
- de şoferii de pe dubiţă
- de personajele dubioase care îşi fac veacul la scările blocurilor... în portul tradiţional: maieu alb-gălbui (preferabil inscripţionat...măcar cu pixu'), blugi soioşi, şlapi maro, freza îmbibată cu gel (cu doi lei borcanul / de la chioşcu’ lu’ ţiganu’) sau...cum ar zice băeţaşii de la Mafia: "...ajung la scară / la bermude şi papuci toţi tovarăşii p`afară... / cu berea`n mână şi tricou' pă umăr..." (B.U.G Mafia - Prin cartierul minunat)
- de lumea „cu greţuri de oraş”
- de manelele vecinului (asta în cazul în care vecinul nu şi-a luat tălpăşiţa spre locuri mai prospere)
- de bârfele de oraş mic unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea
- de rahaţii presăraţi la tot pasul de patrupedele vecinilor, de beţivi...
- de naţiile întunecate care au migrat şi s-au înmulţit pe teritoriul oraşului meu natal.
Pe de altă parte, mi-e dor de părinţi, fraţi, surori, de bucătăria lu’ Mărtica (că oriunde te-ai duce şi orice ai face, tot la mama acasă e mai bună mâncarea), de biblioteci, anticariate şi librării, de aerul de munte! Multe câte toate de care ţi se poate face dor!Când vin în ţară mi se face dor de Cipru, că aici e linişte şi pace (deocamdată) şi noi ducem o viaţă de huzur (mai ales că acum avem şi internet – după două luni de aşteptare).
Bilet am cumpărat de la amicii BlueAir. Economic, ore faine de zbor. 05 Mai 2009 Ştiri din ograda cipriotă... Porumbelul nu mai are cuib în copacul din faţa blocului, se pare că i l-au devastat ciorile, iar melcul a fost deportat de pe balcon după ce a halit ca un nesătul din cea mai fragedă floare. A fost prins în fapt în dimineaţa zilei de duminică. L-am aruncat pe iarba din faţa blocului, alături de o turmă de melci ciprioţi (le spun ciprioţi deoarece posedă o cochilie maronie).
Aşa arată un exemplar sănătos!Amicul de pe balcon era mai pricăjit şi mai alb (să-i zic british), dar n-am apucat să-i facem poză!
Dreptul de autor asupra acestei imagini îi este rezervat soţului meu :)
Primăvara
"Se trezesc câmpiile, cântă ciocârliile
Nu opreşte nimeni primăvara" (Andrei Strâmbeanu)
Primăvara în Cipru e o poveste. Toţi copacii sunt în floare (flori albe, galbene, roz, roşiii...) şi păsările cântă – chiar la geamul dormitorului nostru :).
Nu opreşte nimeni primăvara" (Andrei Strâmbeanu)
Primăvara în Cipru e o poveste. Toţi copacii sunt în floare (flori albe, galbene, roz, roşiii...) şi păsările cântă – chiar la geamul dormitorului nostru :).
Saturday, April 11, 2009
En résumé
Cum spuneam...a trecut o lună şi jumătate fără internet sau TV! Se pare totuşi că săptămâna viitoare se rezolvă. Să vedem...eu încă mai sper şi mai am răbdare.
Ce am mai combinat...
Într-un fel e frumos să fii rupt de lume. Am filozofat pe tema ce-aş fi fost fără internet, bărbatul meu s-a jucat Starcraft, eu m-am apucat să învăţ "micul HTML", mi-am complicat viaţa şi cu Photoshop...fiecare începe de undeva. A ieşit şi un fan site micuţ de aici. Cu statistica m-am mai ocupat...tabele, diagrame, procente...atipic şi chinuitor pentru un suflet de filolog! Termin şi lucrarea asta de licenţă, care pare deja o lucrare de doctorat în miniatură...Aş mai avea şi alte comentarii aici, dar trebuie să mă licenţiez înainte :)
La mare...
Weekend-ul trecut am fost la mare. Am vrut să mergem la "plaja cu pietricele" (pe care am nimerit-o vara trecută), să fim singuri. Am găsit altă plajă...cu mai puţine pietricele şi cu ceva mai multe personaje. Doi îndrăgostiţi romanici, o familie cu doi copii şi doi câini şi nişte indivizi ciudaţi...cu maşina.
Prin pădurea cipriotă...
Săptămâna asta ne-am plimbat prin păduricea de la marginea oraşului...după ploaie. Melcii se deplasau la viteză maximă în mijlocul potecii, iarba stătea culcată la pământ, broaştele şi păsările cântau fericite (probabil că fericite)...aerul era proaspăt şi R. îşi amintea nostalgic de copilărie.
Ştiri din balcon şi din faţa blocului...
Pe balcon avem o vietate, un melc!Se mişcă rar, cam o dată la trei săptămâni. La început am crezut că e mort, dar acum s-a stabilit pe ghiveciul în care de abia au răsărit nişte flori plantate de noi după ce ne-am mutat. Tot în balcon am găsit şi un pui de şopârlă ...rozaliu şi speriat...
În copacul din faţa balconului şi-a făcut cuibul un porumbel. De când a venit aici se ceartă toată ziua cu o cioară (nu ştiu dacă e aceeaşi cioară mereu...)
Cinematecă...
Pe micul (marele) ecran am pus "Toate pânzele sus" de pe nişte DVD-uri primite de la Alin la 3 dimineaţa pe 29 februarie 2008 când plecam la Ravenna. Domnul R. nu văzuse, iar eu mă uit mereu cu plăcere!
Lecturi...
Proverbe şi cugetări latine (când şi când), Ion Minulescu - poetul adolescenţei mele (tot când şi când...de pe PDA), Joyce - "A portrait of the artist as a young man" (în engleză merge mai greu), Alecsandri (lecturat de R.).Toate ca toate dar mi-e dor să citesc ceva în română!...şi nu pe PDA! Vreau o carte, s-o răsfoiesc, să miroasă a carte (fie carte veche de la anticariat, fie carte nouă proaspăt scoasă de sub tipar). Visez uneori la biblioteca de acasă...cum aş mai răsfoi...(:-P).
Pofte...
Aş mânca şi cu ochii nişte sarmale făcute cu varză murată...şi aş bea o pălincă (tot la mâncărica asta).
Ce am mai combinat...
Într-un fel e frumos să fii rupt de lume. Am filozofat pe tema ce-aş fi fost fără internet, bărbatul meu s-a jucat Starcraft, eu m-am apucat să învăţ "micul HTML", mi-am complicat viaţa şi cu Photoshop...fiecare începe de undeva. A ieşit şi un fan site micuţ de aici. Cu statistica m-am mai ocupat...tabele, diagrame, procente...atipic şi chinuitor pentru un suflet de filolog! Termin şi lucrarea asta de licenţă, care pare deja o lucrare de doctorat în miniatură...Aş mai avea şi alte comentarii aici, dar trebuie să mă licenţiez înainte :)
La mare...
Weekend-ul trecut am fost la mare. Am vrut să mergem la "plaja cu pietricele" (pe care am nimerit-o vara trecută), să fim singuri. Am găsit altă plajă...cu mai puţine pietricele şi cu ceva mai multe personaje. Doi îndrăgostiţi romanici, o familie cu doi copii şi doi câini şi nişte indivizi ciudaţi...cu maşina.
Prin pădurea cipriotă...
Săptămâna asta ne-am plimbat prin păduricea de la marginea oraşului...după ploaie. Melcii se deplasau la viteză maximă în mijlocul potecii, iarba stătea culcată la pământ, broaştele şi păsările cântau fericite (probabil că fericite)...aerul era proaspăt şi R. îşi amintea nostalgic de copilărie.
Ştiri din balcon şi din faţa blocului...
Pe balcon avem o vietate, un melc!Se mişcă rar, cam o dată la trei săptămâni. La început am crezut că e mort, dar acum s-a stabilit pe ghiveciul în care de abia au răsărit nişte flori plantate de noi după ce ne-am mutat. Tot în balcon am găsit şi un pui de şopârlă ...rozaliu şi speriat...
În copacul din faţa balconului şi-a făcut cuibul un porumbel. De când a venit aici se ceartă toată ziua cu o cioară (nu ştiu dacă e aceeaşi cioară mereu...)
Cinematecă...
Pe micul (marele) ecran am pus "Toate pânzele sus" de pe nişte DVD-uri primite de la Alin la 3 dimineaţa pe 29 februarie 2008 când plecam la Ravenna. Domnul R. nu văzuse, iar eu mă uit mereu cu plăcere!
Lecturi...
Proverbe şi cugetări latine (când şi când), Ion Minulescu - poetul adolescenţei mele (tot când şi când...de pe PDA), Joyce - "A portrait of the artist as a young man" (în engleză merge mai greu), Alecsandri (lecturat de R.).Toate ca toate dar mi-e dor să citesc ceva în română!...şi nu pe PDA! Vreau o carte, s-o răsfoiesc, să miroasă a carte (fie carte veche de la anticariat, fie carte nouă proaspăt scoasă de sub tipar). Visez uneori la biblioteca de acasă...cum aş mai răsfoi...(:-P).
Pofte...
Aş mânca şi cu ochii nişte sarmale făcute cu varză murată...şi aş bea o pălincă (tot la mâncărica asta).
Wednesday, March 11, 2009
Gânduri răzleţe...
...am petrecut o săptămână fericită fără televizor, internet sau ziare!
...sudicii sunt lenţi, leneşi, comozi, nepăsători...dar ciprioţii au toate caracteristicile astea şi ceva în plus! (nefericiţii ăia de la cablenet nu au binevoit să-mi calce pragul, studenţilor ciprioţi le e lene să completeze chestionarul, şoferii nu se complică cu semnalizatul...ş.alte treburi cum numai în Cipru poţi să întâlneşti)...
...au apărut tomberoane speciale pentru tetra pak, cutii de conserve, recipienţi din plastic, un container mare pentru sticlă (la o stradă distanţă - e drept că l-au pus şi au uitat să vină să-l golească, s-a umplut până la refuz şi s-a rupt - poate se remediază situaţia, am speranţe!)
...e fain să ai balcon...copăcei sub balcon...unde wireless (exclusiv în balcon)...motani graşi care vin să se adape dintr-o găleată cu apă, uitată de săptămâni de femeia de servici (sub balcon) :)
...l-am descoperit pe Iurie Sadovnic - interpret moldovean...l-am descoperit şi rezultă că îmi place mult!
...mi-am îmbogăţit bagajul de cuvinte greceşti, o să sărbătoresc când o să le leg într-o frază sau când o să le recunosc de la TV (că tare sclifosit mai vorbesc ciprioţii greacă...)
...
...sudicii sunt lenţi, leneşi, comozi, nepăsători...dar ciprioţii au toate caracteristicile astea şi ceva în plus! (nefericiţii ăia de la cablenet nu au binevoit să-mi calce pragul, studenţilor ciprioţi le e lene să completeze chestionarul, şoferii nu se complică cu semnalizatul...ş.alte treburi cum numai în Cipru poţi să întâlneşti)...
...au apărut tomberoane speciale pentru tetra pak, cutii de conserve, recipienţi din plastic, un container mare pentru sticlă (la o stradă distanţă - e drept că l-au pus şi au uitat să vină să-l golească, s-a umplut până la refuz şi s-a rupt - poate se remediază situaţia, am speranţe!)
...e fain să ai balcon...copăcei sub balcon...unde wireless (exclusiv în balcon)...motani graşi care vin să se adape dintr-o găleată cu apă, uitată de săptămâni de femeia de servici (sub balcon) :)
...l-am descoperit pe Iurie Sadovnic - interpret moldovean...l-am descoperit şi rezultă că îmi place mult!
...mi-am îmbogăţit bagajul de cuvinte greceşti, o să sărbătoresc când o să le leg într-o frază sau când o să le recunosc de la TV (că tare sclifosit mai vorbesc ciprioţii greacă...)
...
Friday, February 27, 2009
Libertatea de a fi (sau nu)!
"Termenul „eutanasie” provine din cuvintele greceşti eu – „bun” şi thanatos – „moarte”, având semnificaţia literală „moarte bună”. În lumea contemporană prin „eutanasie” se înţelege acţiunea de provocare a unei „morţi bune”, aşa-numita „moarte din compasiune”, prin care o persoană A pune capăt vieţii unei alte persoane B". Aşa simplu ne-a explicat profu' de etică ce-i cu eutanasia...
În Grecia antică, eutanasia nu era condamnată. Fiecare avea dreptul să decidă dacă vrea să traiască sau să se ducă la 2 m sub pământ. Scria Plutarh că omorau până şi nou-născuţii dacă aveau malformaţii grave. Infanticidul, suicidul, eutanasia erau practici care se bucurau de o largă acceptare. Nici romanii nu au condamnat eutanasia, era acceptată mai ales atunci când venea vorba de bătrâni. Dar iudaismul si crestinismul au dus la formarea concepţiei conform căreia viaţa umană este sacră şi nu poate fi suprimată în mod intenţionat, în afara excepţiilor formulate explicit în sistemele juridice ale diferitelor societăţi...
O fi viaţa sacră, dar când stai 17 ani în comă, cum a stat Eluana...
Eutanasia ar fi scutit multe suferinţe (în rândul familiei), cheltuieli medicale etc. Situaţia asta n-ar fi fost posibilă poate...cu trei decenii în urmă deoarece nu existau metode pentru a prelungi viaţa.
Am citit un articol de primă pagină despre părerea papei în legătură cu Eluana Englaro, în La Repubblica. Îl citez pe Papa B.XVI: "eutanasia e o soluţie falsă la drama suferinţei, o soluţie care nu e demnă pentru om."Demnă sau nedemnă, eu mi-am amintit de momentul în care profu' de etică a spus: să ridice mâna cine, în cazul unei boli incurabile (ş.a) ar prefera eutanasia...şi toată lumea din sala de curs a ridicat mâna, deşi toţi erau creştini...
În Grecia antică, eutanasia nu era condamnată. Fiecare avea dreptul să decidă dacă vrea să traiască sau să se ducă la 2 m sub pământ. Scria Plutarh că omorau până şi nou-născuţii dacă aveau malformaţii grave. Infanticidul, suicidul, eutanasia erau practici care se bucurau de o largă acceptare. Nici romanii nu au condamnat eutanasia, era acceptată mai ales atunci când venea vorba de bătrâni. Dar iudaismul si crestinismul au dus la formarea concepţiei conform căreia viaţa umană este sacră şi nu poate fi suprimată în mod intenţionat, în afara excepţiilor formulate explicit în sistemele juridice ale diferitelor societăţi...
O fi viaţa sacră, dar când stai 17 ani în comă, cum a stat Eluana...
Eutanasia ar fi scutit multe suferinţe (în rândul familiei), cheltuieli medicale etc. Situaţia asta n-ar fi fost posibilă poate...cu trei decenii în urmă deoarece nu existau metode pentru a prelungi viaţa.
Am citit un articol de primă pagină despre părerea papei în legătură cu Eluana Englaro, în La Repubblica. Îl citez pe Papa B.XVI: "eutanasia e o soluţie falsă la drama suferinţei, o soluţie care nu e demnă pentru om."Demnă sau nedemnă, eu mi-am amintit de momentul în care profu' de etică a spus: să ridice mâna cine, în cazul unei boli incurabile (ş.a) ar prefera eutanasia...şi toată lumea din sala de curs a ridicat mâna, deşi toţi erau creştini...
:-)
Se pare că "dihaniile cu două chişoare" din olimpul universitar bucureştean au redus bibliografia pentru examenul de licenţă.
Wednesday, February 18, 2009
Acum doi ani
...pe vremea asta încărcam bateriile după sesiunea miraculoasă de 12 examene/semestru, îmi boceam alesul care se pregătea să-mi plece în ţările calde, citeam Renunţarea şi aveam oareşce planuri anemice să merg la interviul pentru bursă la Ravenna...
Aşadar...
Între timp:
- ne-am hotărât să schimbăm chiria
- am petrecut weekend-ul lustruind pereţi, uşi, mobilă...
- am fost şi la o nuntă cipriotă în weekend
(aici preotul ortodox are dreptul să-ţi facă şi certificatul de căsătorie, fără să mai treci pe la starea civilă; asta nu înseamnă că procedeul e uşor, cere şi popa o groază de hârţoage)
- am lucrat la un chestionar de user satisfaction pentru biblioteca universităţii din Cipru (soţul meu m-a ajutat să fac şi o versiune online)
...
săptămâna viitoare ne mutăm cu tot calabalâcu'!
- ne-am hotărât să schimbăm chiria
- am petrecut weekend-ul lustruind pereţi, uşi, mobilă...
- am fost şi la o nuntă cipriotă în weekend
(aici preotul ortodox are dreptul să-ţi facă şi certificatul de căsătorie, fără să mai treci pe la starea civilă; asta nu înseamnă că procedeul e uşor, cere şi popa o groază de hârţoage)
- am lucrat la un chestionar de user satisfaction pentru biblioteca universităţii din Cipru (soţul meu m-a ajutat să fac şi o versiune online)
...
săptămâna viitoare ne mutăm cu tot calabalâcu'!
Tuesday, February 3, 2009
Curcubeul cipriot
Sâmbăta trecută s-a abătut şi asupra Nicosiei puţină ploaie....şi un curcubeu frumos. Poate chiar două!
Wednesday, January 28, 2009
Fragmente de literatură contemporană/ by Paraziţii
Eşti un nasol cu lanţ de aur la gât şi creierul gol
Cumperi ţoale de firmă false, bagi mecla în Mall
Ai un Seria 5, îti pute botul - plescăi Mentol
Mor femeile după tine - fă-ţi un control! (...)
Eşti un c***t retardat care stă pe "Guggle",
Joacă table, râgâie când dă duble
Cântă O viaţa mea! când e plimbat in dube (...)
Cumperi ţoale de firmă false, bagi mecla în Mall
Ai un Seria 5, îti pute botul - plescăi Mentol
Mor femeile după tine - fă-ţi un control! (...)
Eşti un c***t retardat care stă pe "Guggle",
Joacă table, râgâie când dă duble
Cântă O viaţa mea! când e plimbat in dube (...)
Tuesday, January 27, 2009
Repetita iuvant/non iuvant
Ce se repetă?
- fw-urile cu bancuri şi imagini sexy din căsuţa de e-mail
- pisicile din parcare căţărându-se pe tomberonul plin cu saci albaştri
- claxoanele ciprioţilor (mari conducători auto)
- how it's made de pe discovery
- episoadele Forensic detectives
- ştirile cu Obama
- teancul de vase murdare din chiuvetă
- rufele din coş
- melodiile din wmp
- bookmarks-urile din explorer
- cumpărăturile la carrefour
- jocurile de mahjong
- still a man la 8 fix
- ţânţarul de seară (care bâzâie sau nu, în funcţie de isteţime...sau de rasă - cine ştie)
- eroarea http 404
- persoanele din lista de messenger cu status „busy„ / „for best friends„
- mirosul de σουβλάκι din aer
- nenea care urlă pe străzile Nicosiei...
- fw-urile cu bancuri şi imagini sexy din căsuţa de e-mail
- pisicile din parcare căţărându-se pe tomberonul plin cu saci albaştri
- claxoanele ciprioţilor (mari conducători auto)
- how it's made de pe discovery
- episoadele Forensic detectives
- ştirile cu Obama
- teancul de vase murdare din chiuvetă
- rufele din coş
- melodiile din wmp
- bookmarks-urile din explorer
- cumpărăturile la carrefour
- jocurile de mahjong
- still a man la 8 fix
- ţânţarul de seară (care bâzâie sau nu, în funcţie de isteţime...sau de rasă - cine ştie)
- eroarea http 404
- persoanele din lista de messenger cu status „busy„ / „for best friends„
- mirosul de σουβλάκι din aer
- nenea care urlă pe străzile Nicosiei...
Sunday, January 25, 2009
Saturday, January 24, 2009
Asfinţit marin
Piere în jocul luminilor
saltul de-amurg al delfinilor.
Valul acopere numele
scrise-n nisipuri, şi urmele.
Soarele, lacrima Domnului,
cade în mările somnului.
Ziua se curmă, şi veştile.
Umbra măreşte poveştile.
Steaua te-atinge cu genele.
Mult tălmăceşti toate semnele.
Ah, pentru tine sunt largile
vremi? Pentru tine catargele?
O, aventura, şi apele!
Inimă, strânge pleoapele!
- Vaaaai!ai auzit că o să vină UNU de română. Aşa zicea fată diriga!Eşti proastă, n-auzi?Cică e bun rău!
- Da, şi io am auzit că e bunoc!
- După Vetuţa... e bun orice. Acuma depinde la ce naiba vă gândiţi!
- Să vezi ce filoloage face ăsta din noi!
- Io zic că ne ia naiba cu ăsta că e braşovean cu pretenţii, o fi vreun încrezut...
Şi uite aşa îşi aştepta 10 D noul profesor de literatură română. Tânăr, pletos, cu aere de intelectual şi aspect de fan rock, profu' mult aşteptat ne-a întrebat ce pasiuni avem. Ne-am ridicat pe rând, ca pe vremea lui Ceaşcă şi am gogoşărit. Toată lumea a zis ceva legat de literatură sau de limbă...sau de...(nu, asta nu!). Plictisit, ne-a cerut să comentăm poezioara asta a lui Blaga: "Asfinţit marin".
Eu am scris cu creionul, şters şi urât. Am răstălmăcit doar 6 versuri, pe urmă am predat lucrarea. Ştiam: erau 6 versuri comentate prost! Asta a fost prima dată când mi-aş fi dorit să scriu excelent... nu cu creionul, nu "bălării", nu...
Ăsta a fost şi puncul în care am început să-l citesc pe Blaga cu interes...
saltul de-amurg al delfinilor.
Valul acopere numele
scrise-n nisipuri, şi urmele.
Soarele, lacrima Domnului,
cade în mările somnului.
Ziua se curmă, şi veştile.
Umbra măreşte poveştile.
Steaua te-atinge cu genele.
Mult tălmăceşti toate semnele.
Ah, pentru tine sunt largile
vremi? Pentru tine catargele?
O, aventura, şi apele!
Inimă, strânge pleoapele!
- Vaaaai!ai auzit că o să vină UNU de română. Aşa zicea fată diriga!Eşti proastă, n-auzi?Cică e bun rău!
- Da, şi io am auzit că e bunoc!
- După Vetuţa... e bun orice. Acuma depinde la ce naiba vă gândiţi!
- Să vezi ce filoloage face ăsta din noi!
- Io zic că ne ia naiba cu ăsta că e braşovean cu pretenţii, o fi vreun încrezut...
Şi uite aşa îşi aştepta 10 D noul profesor de literatură română. Tânăr, pletos, cu aere de intelectual şi aspect de fan rock, profu' mult aşteptat ne-a întrebat ce pasiuni avem. Ne-am ridicat pe rând, ca pe vremea lui Ceaşcă şi am gogoşărit. Toată lumea a zis ceva legat de literatură sau de limbă...sau de...(nu, asta nu!). Plictisit, ne-a cerut să comentăm poezioara asta a lui Blaga: "Asfinţit marin".
Eu am scris cu creionul, şters şi urât. Am răstălmăcit doar 6 versuri, pe urmă am predat lucrarea. Ştiam: erau 6 versuri comentate prost! Asta a fost prima dată când mi-aş fi dorit să scriu excelent... nu cu creionul, nu "bălării", nu...
Ăsta a fost şi puncul în care am început să-l citesc pe Blaga cu interes...
Sunday, January 18, 2009
Păsările Flamingo de la Lacul Sărat din Larnaca
:-) Duminica în familie: am fost să tragem o gură de aer sărat în Larnaca. Ne-am plimbat pe malul lacului, am admirat eleganţa cu care scormoneau sub apă păsările flamingo... şi am mâncat îngheţată....buuuna
Păsările Flamingo de la Lacul Sărat din Larnaca
:-) Duminica în familie: am fost să tragem o gură de aer sărat în Larnaca. Ne-am plimbat pe malul lacului, am admirat eleganţa cu care scormoneau sub apă păsările flamingo... şi am mâncat îngheţată....buuună!
Monday, January 12, 2009
Viața pisicilor de la Finbar's
În curtea faimosului local nicosian Finbar's irish pub viețuiesc în medie șapte pisici. Își petrec ziua lângă tomberonul de gunoi sau chiar în interior, scotocind prin sacii albaștri, aruncați de angajați. Se spală, se dichisesc, se întind grațios, se joacă pisicește, se încălzesc pe capota vreunei mașini proaspăt sosite, așteaptă atent și cuminte în fața ușii de la bucătarie sau se războiesc cu alte pisici care le încalcă teritoriul. În caz de ploaie, se înghesuie scârbite pe o palmă de pământ rămasă uscată...sub tomberon.
Butoaiele metalice de afară, în care eu cred că se ține uleiul pentru gătit...e un loc preferat de pisici. Le folosesc pentru un pui de somn, pentru scărpinat și joacă :)
Dar fiecare zi are aventura ei unică. De pildă, azi dimineață am văzut procedeul meticulos prin care o pisică a deschis ușa magaziei...cu ce s-o fi servit de acolo, nu se știe. În tot cazul, de sub tomberon a ieșit o altă mâță care a luat tot drumul magaziei. Și uite așa or fi dejunat aceste două patrupede care se găseau la ora aia matinală pe teritoriu..
Așadar, eu nu aș merge la Finbar's să mănânc!
Butoaiele metalice de afară, în care eu cred că se ține uleiul pentru gătit...e un loc preferat de pisici. Le folosesc pentru un pui de somn, pentru scărpinat și joacă :)
Dar fiecare zi are aventura ei unică. De pildă, azi dimineață am văzut procedeul meticulos prin care o pisică a deschis ușa magaziei...cu ce s-o fi servit de acolo, nu se știe. În tot cazul, de sub tomberon a ieșit o altă mâță care a luat tot drumul magaziei. Și uite așa or fi dejunat aceste două patrupede care se găseau la ora aia matinală pe teritoriu..
Așadar, eu nu aș merge la Finbar's să mănânc!
Subscribe to:
Posts (Atom)