Asfinţit marin

Piere în jocul luminilor
saltul de-amurg al delfinilor.

Valul acopere numele
scrise-n nisipuri, şi urmele.

Soarele, lacrima Domnului,
cade în mările somnului.

Ziua se curmă, şi veştile.
Umbra măreşte poveştile.

Steaua te-atinge cu genele.
Mult tălmăceşti toate semnele.

Ah, pentru tine sunt largile
vremi? Pentru tine catargele?

O, aventura, şi apele!
Inimă, strânge pleoapele!

- Vaaaai!ai auzit că o să vină UNU de română. Aşa zicea fată diriga!Eşti proastă, n-auzi?Cică e bun rău!
- Da, şi io am auzit că e bunoc!
- După Vetuţa... e bun orice. Acuma depinde la ce naiba vă gândiţi!
- Să vezi ce filoloage face ăsta din noi!
- Io zic că ne ia naiba cu ăsta că e braşovean cu pretenţii, o fi vreun încrezut...

Şi uite aşa îşi aştepta 10 D noul profesor de literatură română. Tânăr, pletos, cu aere de intelectual şi aspect de fan rock, profu' mult aşteptat ne-a întrebat ce pasiuni avem. Ne-am ridicat pe rând, ca pe vremea lui Ceaşcă şi am gogoşărit. Toată lumea a zis ceva legat de literatură sau de limbă...sau de...(nu, asta nu!). Plictisit, ne-a cerut să comentăm poezioara asta a lui Blaga: "Asfinţit marin".

Eu am scris cu creionul, şters şi urât. Am răstălmăcit doar 6 versuri, pe urmă am predat lucrarea. Ştiam: erau 6 versuri comentate prost! Asta a fost prima dată când mi-aş fi dorit să scriu excelent... nu cu creionul, nu "bălării", nu...
Ăsta a fost şi puncul în care am început să-l citesc pe Blaga cu interes...