12 zile...

Plec!
Mai am 12 zile...nu pot să cred cum trece timpul! O iubire neschimbată, alte meleaguri, alţi oameni...

Până una alta am mai aflat că trebuie să mai fac nu ştiu ce asigurări pentru plecarea din octombrie, că trebuie să mă gândesc la lucrarea de licenţă... Mi-am găsit şi coordonator (i)...voinţa mai lipseşte...

Tare mi-e teamă că o să mă pomenesc cu prima restanţă din viaţa mea de student... Excepţionala limbă română contemporană...un teanc de cursuri din care nu înţeleg nimic. Îmi şi amintesc ultimul curs...profa vorbea cu pasiune, eu stăteam în prima bancă şi o priveam cu interes. Niciun cuvânt nu se lega de mine, parcă îmi vorbea de formule matematice fără ca eu să cunosc noţiunea de cifră. Am concluzionat că nu am nicio legătură cu materia asta, am declarat-o inutilă şi mi-am pus şi o dorinţă: să iau 5!

Primul gând după sesiunea asta e să citesc o carte doar pentru că vreau eu s-o citesc, fără să fie parte dintr-o bibliografie sau alta...

Scandal

E clar că la filologie nu ar trebui să se facă admitere de bază de dosar. E absurd, mai ales că în programa de liceu nu apare gramatica. Copiii ăştia nu mai ştiu absolut nimic! Manualele sunt burduşite cu literatură, cu comentarii stupide pe care unii le învaţă pe de rost....şi cam atât. Ei, din comentariile astea învăţate "by heart", elevii dobândesc nişte note mari, de toată frumuseţea, cu care, evident, intră şi la facultate...Nu e o concurenţă dreaptă între un elev care vine de la un liceu unde nota 8 e notă mare în raport cu exigenţele profesorului, şi un alt elev care nu are prea multe capacităţi, dar are note mari pentru că e cel mai bun într-o clasă cu mai puţin prestigiu...să-i zic aşa.

Dezastru!Ăsta e cuvântul care poate să caracterizeze anul I al Facultăţii de Litere din BV. Ce generaţie de filologi mai e şi asta....au picat pe capete la examenul de fonetică şi fonologie, unde proba eliminatorie a fost un test de ortografie. Din peste 150 de studenţi, au promovat 11. Incredibil!!!!

Culmea prostiei: tot ei se revoltă. Dacă nu-mi ajungea în mâini testul ăla, ziceam că e profa cu pluta şi că îi pune la încercare pe bieţii micuţi neştiutori, dar să fim serioşi...nu necesita talent filologic testuleţul cu pricina. Asta nu e tot, au ameninţat-o pe "asta mică"(profa), au injurat-o, s-au plâns decanului...în fine. Scandal, domne! Tărăboi... pentru evidenţierea prostiei.

Ăştia nu ştiu ce inseamnă o facultate de litere. Or mai vrea să fie şi profesori. Să ne păzească sfântu' de aşa talente pe la catredele de limbă română.

PamPam!

Burse...

De când am fost admisă la examenul pentru bursa asta în Italia, până am primit un răspuns clar de acolo de la universitate...am înjurat mulţi intermediari, mi s-a întors spatele...dar am trecut peste, prefer să uit genul ăsta de atitudine. În general nu-mi place scandalul şi uit repede când cineva mă jicneşte, că vorba aia: "o viaţă are omul...!"

La secretariatul universităţii, damele care se ocupă direct de bursele astea, refuză să dea date exacte despre plecare, nu ating subiectul bani, contractul îl semnăm când plecăm, până atunci stăm şi presupunem...că doar asta am învăţat în facultate! Azi am văzut că lucrurile încep să se mişte când intervine CINEVA. Am înţeles!Toate informaţiile erau disponibile în schimbul unei "mici atenţii" din partea noastră. De asta ne aburea, da' nu le merge!Trebuia să ştim câţi bani ne dau pe lună, să vedem dacă ne permitem să mergem. Măcar chiria şi drumul să le deconteze ei!

Oricum, dacă nu eşti al dracu, nu rezolvi nimic cu puturoasele astea!

La 4:30 am

Aseară am avut "treabă" şi am adormit pe la 00:30, mulţumită, liniştită, fără griji... .În sfârşit am reuşit să adorm!Mare realizare!

Prea era totul bine şi frumos. La 4:30, în zori de ziuă, m-am trezit speriată, visasem, nu mai ştiam unde sunt, în ce pat am adormit. Bătea vântul foarte tare...am mers să privesc pe fereastră, am văzut care-i treaba şi am hotărât să mai dorm puţin. De unde?!? Aud un geam trântindu-se la balcon. Am ieşit îngrijorată, nu care cumva să cadă în capul vreunui codlean matinal. De precizat: chiar era un moş cu o potaie în lesă (nu că ar fi fost agresivă, dar să n-o ia vântul). Am dat să prind geamul, dar nu am avut prea mult succes. Bine că nu s-a spart! Am stat agăţată de el preţ de 5 minute până s-a mai domolit vântul. L-am imobilizat cu una bucată curs de antropologie culturală, apoi m-am hotărît să-mi reiau somnul. Mai aud un buf!Ce să fie oare?!? Luase vântul o floare cu tot cu ghiveci. Bine că a lăsat-o tot în balcon. Mă liniştesc, las adunatul pământului pe mai târziu şi iau perna în braţe...somn...dulce somn!N-am mai putut să adorm!

Dimineaţa asta ratată am început-o şi fără cafeaua cea de toate zilele, că aşa mi-am promis. Când am zis gata...păi GATA!Fără alte discuţii, fără excepţii...

Ca ţiganu' la mal

Doua zile nu am putut să accesez niciun fel de pagină de blog. Iar mă gândeam că are calculatorul meu o problemă, că numai mie mi se întâmplă, îi înjuram pe ăştia cu internetul lor...şi aşa mai departe. Da acum cred că nu mi s-a întâmplat doar mie. Când l-am deschis azi, scria TOT în limba română, nu ştiam ce e schimbat! Oricum mi se pare ciudat aşa. Trebuie să mă familiarizez!

Am un nod în stomac şi nu mai pot să fac nimic, nici măcar să mănânc sau să dorm. Mă uit la filme noaptea, pe Tvr Cultural, mă gândesc dacă fac bine ce fac, dacă... Am ajuns la concluzia că cel mai înţelept ar fi să mă gândesc la examenele astea pe care le mai am. Mult a fost, puţin a mai rămas!Poate şi căldura să fie de vină pentru stările astea de delir, poate prea mult studiu, poate prea mult dor, poate, poate, poate, nu ştiu...in fine.

Manu, teorii despre fericire, concluzia că eu sunt fericită (când toată lumea mă vede aşa, nu pot să afirm contrariul), o plimbare pe sub Tâmpa, o gură de aer proaspăt şi rece, confesiuni (nu ştiu ce mi-a venit), sfaturi, planuri, bârfe, bilete de avion, reţete culinare, am învăţat şi ceva italiană împreună, am mai ieşit din Codlea (mă deprimă oraşul ăsta).

La oftalmolog, am primit recomandare de ochelari, de stat în casă pe căldură, că nu e bine pentru operaţii. S-a mirat că am ochii iritaţi. "Aveţi probleme?"- "Nu...."M-am dus la oftalmolog nu la psiholog!

Acasă...să zic doar că a fost mai bine că eram singură. Un telefon de la cineva care cerea consolări şi sfaturi, am fost în stare să le dau...pentru alţii pot, pentru mine e mai greu...

?

Cine eşti, cine sunt,ce mai beau, ce mai cânt....ce mai fac, ce mai simt, cine sunt, cine eşti....

Eşti cea mai fericită

Mă sună ieri surioara mea:
Ea: Ce mai faci, fată?
Eu: Ce fac de obicei, citesc, mă plictisesc!
Ea: Vai, ce bine de tine!Eşti cea mai fericită!
Eu: Sînt pe dracu'!
Ea: Eşti că tu nu ai copii să-ţi urle toată ziua în cap Mamiiiiii, ştii ceva?
Eu: Ăia mai lipseau, că în rest..

Iată de ce mă consideră oamenii fericită. O fi şi ăsta un motiv, nu l-am luat niciodată în considerare. Şi totuşi, e cam mult spus fericită!

Cărţi

Obişnuiesc să iau cărţi din biblioteca personală şi să le deschid la întâmplare. Zilele trecute, am descoperit o carte primită în dar de la cumnata mea şi de la Alin: Necazuri la 13 ani. În linii mari, cartea e stupidă, cu şi despre adolescenţa feminină. Are coperţi roz bombon. Pe prima copertă apare un peisaj de primăvară, o livadă înflorită, o tipă roşcată, pistruiată şi cu nasul mare, o căţea bătrână, la fel de roşcată...Dedicaţia de pe prima pagină e din anul 1997, acum 10 ani...când şi eu aveam 10 ani. Nu ştiu de ce, dar nu mi se pare că a trecut atâta timp.

Zilele trecute m-a întrebat cineva câţi ani am...m-am gândit înainte să răspund şi m-a surprins răspunsul meu: 20 de ani! Nu-mi vine să cred!

Zi plină

Ziua asta a început la 6 în zori. Singură acasă, toate lucrurile vraişte, vase care aşteptau să fie spălate, cursuri care aşteptau să fie citite măcar o dată, mesaje matinale, telefon de la mama (să mănânci!). Aşadar, cam în condiţiile astea m-am pregătit sufleteşte pentru trei examene mari şi late.

La şcoală: colegii stresaţi, întrebări, răspunsuri, plictiseală, prostie, primul examen.
La judeţeană: nu se mai pupa nimeni în sală, afară era baiul! Muncitorii de la drumuri şi poduri spărgeau trotuarul. Zgomot infernal, încercări de asimilare de cunoştinţe, încercări în van.

Pentru că era ziua Ioanei, am mers să bem ceva, să ne mai răcorim. Şi aici o ospătăriţă fatală. Nici nu am deschis bine meniul că a şi venit să ne întrebe ce dorim, ca vânzătoarele alea stresate dintr-un magazin cu haine scumpe unde nu se vinde toată ziua nimic şi în care nu intră nici dracu'. Afară de asta ne-am simţit bine, ca între fete. Mai o bârfă, mai un Proust...trece timpul!

Spre seară două examene, cu pauză de-o oră între ele. Au fost grele ca naiba, mai ales că nu mă pasionează clasificarea de carte şi nici materia asta absolut ciudată pe care ei o numesc Ştiinţele informării. Porcării! Am luat 9 la toate examenele de azi, dar nu pot să spun că sunt fericită, nefericită nici atât. Nu mă mai interesează!Să le iau, să termin...

Grasul cu dubiţa care trage de timp să mai vină un 5 sau un 16 să se umple până la refuz, să facă bani la ultima cursă de seară. Nu se întâmplă asta. Pleacă dezamăgit. Până acasă am avut timp să-mi planific cum s-o scot la capăt cu teoria literaturii, apoi cu celelalte 5 examene..., ce să mai pun în bagaj, ce limbi străine să mai învăţ, ce cărţi să cumpăr, ce cd-uri...

Acasă, alături de nişte e-mail-uri cu ştiri mondene (pe care nu mi le doresc), mă aştepta şi un e-mail de la Universitatea din Bologna. De data asta era unul de confirmare. Italienii ăştia răspund greu, dar răspund într-un final. E bine şi aşa. Noroc cu Manu, că eu tare pesimistă am fost toată viaţa mea!

Bendita la vida, te quita y te da

A început, o să se şi termine...
Tot în viaţa asta e cu dus şi întors....

Azi am călătorit gratuit, am primit flori, a remarcat toată lumea ce obosită şi abătută sunt, nu am citit nimic, am mâncat mult prea mult, mi s-a făcut poftă, am înjurat cuplurile care nu vad când se face semaforul verde că trebuie domnle să se sărute....(ce rea sunt), am primit un telefon stupid...

Sunt oameni care nu ştiu ce înseamnă NU pot, nu vreau, nu, nu...de două ori NU. Da aşa e!Mai ales la Codlea. Nici subtil nu are sens să fii...

Vecinul de la parter a evoluat, acum ascultă un soi de house manelistic. Se aude cu toate geamurile închise...astea nu sunt condiţii de viaţă. Măcar mă pune la curent cu noutăţile "muzicale", ştiu melodii întregi pe de rost, asta fără să vreau.

Să dorm mai mut, să mănânc mai puţin,...să mai uit, să termin cu porcăria asta de facultate..să..

Binecuvîntată zi de luni

Cum nu se putea mai bine weekend-ul ăsta am răcit şi nu am mai fost în stare de nimic. Aşa mi se întâmplă la fiecare sesiune, da e bine şi aşa rău...

Cam o săptămână nu mi-a funcţionat internetul ăsta codlean, m-am enervat, deşi nu avea sens, am sperat, dar tot sfântul dial-up m-a salvat până la urmă. De abia am mai citit la antropologie culturală, fireşte, din plăcere, nu din obligaţie. Am luat la întâmplare o carte citată în curs.

Dar ziua de azi...mi-a fost....

Dimineaţă, cald, febră, exerciţii de echilibru, lacrimi de la răceală, dubiţă, ţiganul care mă fascinează, baba în cârje pe care şoferul a lăsat-o cu o staţie mai sus (biata), urări de zi bună, un 5 aerisit, proful cu ochelari, cu gesturi fine, cuvinte alungite, accentuate ciudat, laude, plictiseală, bibliotecă, cumpăraturi, femei, potopul, la seminar la Rody...udă leoarcă, cu taxiu', catalogare cu "domnişoara", stabiliri de examene, gânduri, amintiri, internet "care este", ciuperci la grătar, conversaţii pe mess, socoteli, planuri, ceai verde...