O noapte furtunoasă în metropola codleană, poate şi un mic cutremur pe care l-am visat sau l-am simţit...nu ştiu!
Gara din Codlea la 4:20 dimineaţa: Întuneric,un vânt puternic şi înfricoşător, -pe jos- castane strivite de trecători, -în sala de aşteptare- un om care şi-a aprins o ţigară (în ciuda anunţului "Fumatul interzis"...-la Codlea nimic nu e interzis!!!-).
Trenul a venit cu întârziere. Un accelerat cu antice vagoane de clasa 1, cu afiş "Fumatul interzis" (lumea fuma în WC-ul infect), cu o căldură infernală...am adormit imediat.
În staţia de metrou cetăţenii se călcau în picioare (care să urce primu' pă scara rulantă frăţică). Mi-am pus o dorinţă: să nu stau niciodată în Bucureşti!
Am mers o oră cu autobuzul de la Piaţa Victoriei până la Otopeni...am mers lejer, se poate şi mai rău!
Fata de la ghişeul de check-in a fost draguţă şi ne-a întrebat dacă e OK să ne dea un loc la geam şi unul lângă...De abia în avion am văzut de ce puteai să ai şi preferinţe de loc. Gol nene!O mână de oameni...împrăştiaţi în tot avionul. Am stat doar cu R. ...pe scaunele din stânga şi din faţa noastră nu era nimeni: zbor privat! Prânzul luxoasei companii Cyprus Airways a fost un "snack"(un sandwich, o napolitană minusculă...şi un ceai :)...
P.S. Toţi pasagerii români au fost transportaţi de magnificul BlueAir...care nu numai că are preţuri mai mici, dar are şi avioane mai faine!
Aeroportul internaţional/garajul din Larnaca era neîncăpător. Un val de lume blondă, cu pielea neatinsă de soare izvora parcă...Erau întâmpinaţi de fete frumoase care-i duceau la autocar: Love Cyprus!
Am mers cu autobuzul de la aeroport până în Nicosia...mi se făcuse dor de oraşul ăsta aglomerat, uscat şi împuţit. Surprinzător!Îmi e sinonim cu termenul de "acasă", poate aşa se explică...
