Altă călătorie...alţi pasageri...
Am mers cu o cursă de seară cu plecare la 20:30 din Larnaca. Aeroportul nu s-a schimbat deloc...mizeria şi putoarea uşor diminuată de aerul condiţionat te făceau să-ţi doreşti să stai în arşiţă...afară. Aşa am aşteptat cu soţul meu drag, sub un copac...
La 6 şi 10 deja era coadă la check in! Românii se certau în stil naţional, un bărbat purtător de veşminte albe, cu aspect şi atitudne de viţel scăpat din grajd dădea de înţeles unei cucoane ţâţoase (rudă sau nevastă) că el are dreptate oricum...oricum. Tonul îi dădea ei de înţeles că e proastă. În spatele nostru o "domnişoară" îşi lua la revedere de la iubit, amant, întreţinător...sau ce-o mai fi fost..."moş cute" al ei. Atâta ştia greceşte: "daxi" - un "daxi" pe care îl spunea pe un ton alintat, pisicesc....Moşului îi plăcea "daxiul" ei... atâta timp cât nu era "ohi" (nu)....şi toate mergeau ca pe roate. Ea pleca la Românica cu ditamai bagajul...cu mult peste greutatea permisă...că doar avea parale de la boşorog să plătească extra. Ruşinea nu-şi mai avea rostul aici.
Vameşul m-a măsurat preţ de un minut, a zâmbit "sudic" şi mi-a urat călătorie plăcută în greaca lor...bine că nu mi-a spus ceva dincolo de graniţele înţelegerii. L-am sunat pe R., am adulmecat mirosul de cafea şi m-am retras la poarta numărul 8. De acolo pleacă zborurile low cost sau alea spre România :). Erau 5 locuri pe care puteai să aştepţi şi aerul condiţionat învineţea bulanele "domnişoarelor" care plecau noaptea în mimi "de la Cipru" spre România.
La aşteptare erau şi nişte puţani...cam 19 ani să fi avut. Şmecheri nene...şi cu talente. Povesteau cuiva cum au fugit ei de la un anumit angajator la care au plecat după ce au citit un anunţ în ziar. Cică i-a culcat pe saltele şi nu le-a dat cât a promis...şi au fugit. Ziceau că au fugit de parcă ar fi evadat din închisoare. 850 de euro salariu..E drept că în Cipru nu ai ce să faci cu banii ăştia, mai ales dacă ai pretenţii să dormi altundeva decât într-o încăpere comună, pe o saltea...
Am urcat în avion printre primii pasageri, aşa îmi place, să nu mă înghesui cu gloata. !14 F, loc la geam, nimic mai plăcut....erau 3 nuanţe de albastru pe cer...şi puţin roşu...frumos!Mi-am aşteptat cu nerăbdare însoţitorii. Cel mai mult îmi doream să fie spălaţi. A venit o doamnă care ar fi trebuit să plătească pentru două locuri...fără exagerări! M-am ghemuit într-un colţ de scaun în semn că îi fac loc să intre. Mi-a mulţumit! Din vorbă-n vorbă m-a întrebat de ce m-am măritat aşa tânără....credea că am 16 ani :P.
Am vorbit cu ea toată călătoria, să treacă timpul mai repede. Era brăileancă, fiică de medic ginecolog, ajunsă la Bucureşti cu facultatea...şi rămasă la Bucureşti, măritată cu un bărbat cu 16 ani mai în vârstă, arhitect. Văzuse toată lumea America, Africa, Asia...de Europa nu se punea problema. La 14 ani (1968) era în
Cehoslovacia mi-a povestit ce au făcut ruşii acolo, parcă citise Kundera, aşa povestea.
În Cipru venea cu afaceri cu soţul ei, nenea făcea planuri de clădiri, ciprioţii îi cazau în hotel de 4 stele în Nicosia...şi tot aşa vin ei în Cipru cam în fiecare lună câte cinci zile. Ciprioţii construiesc mereu, e nevoie de arhitecţi români. Tanti asta ştia multe, am avut noroc că am stat lângă ea.
Restul populaţiei din avion avea pigment maro...nu neapărat de la soare, haine albe cu dungi negre de jeg...lume prosperă! Cultura urcatului în avion încă nu există. Se deschid ambele uşi şi urcă toţi ca oile pe care uşă ajung mai repede înăuntru fără să se gândească o clipă la numărul locului. Se întâlnesc la mijlocul avionului şi se înjură, se împing...etc.
La coborâre o ţigancă cu aspect de curvă ieftină şi jegoasă Mi se strecurase oarecum în faţă când aşteptam bagajul... Când mi-a ajuns valiza roşie, ea vorbea la telefon cu un anume Vasilică, chiar în faţa mea, ca o vacă...Zic pardon, se întoarce şi se uită aparent deranjată de vorbele mele, mai zic pardon, agăţ valiza după care aşteptasem preţ de 25 de minute, i-o trântesc jerpelitei pe picioare...şi mai zic satiric "pardon", rânjesc...mai dau peste o cocoană care mai că nu mi se suise în cârcă...şi plec bolborosind acru....Uneori trebuie să te porţi de la foarte urât în sus ca să nu spună lumea că eşti prost...în România aştia cu aşa atitudine ajungi departe.
P.S. fireşte...mai bine să ai aşa aventuri decât să plăteşti dublu pentru bilet
No comments:
Post a Comment