Prin oaresce intamplare nefericita am pierdut definitiv si irevocabil elementul "language bar"...nici comanda alt+shift nu mai raspunde, din control panel nu mai pot face nimic s-o activez pentru ca nu-mi este permis sa bifez oaresce casute...asa ca - desi e urat - scriu fara diacritice pana la reinstalarea windows-ului (ultima solutie).
Dupa doua drumuri chinuitoare la Bucuresti, ma declar un om licentiat...nu chiar magna cum laude...dar nu mai lipsea mult :). Familia mea se bucura mai mult decat mine: "bine ca ai terminat! sa nu te mai vad cu foi sau carti la mana!", "arunca 9000 de ani* foile alea si mai traieste si tu viata asta", "de acum o sa poti sa muncesti". Asa e, am scapat de hartoage...dar de carti nu o sa vreau sa scap. Imi place sa citesc!
*9000 sau 9000 de ani este o expresie in familia mea. Are menirea de a inlocui cele mai profunde injuraturi si se rosteste intotdeauna apasat, eventual "9000" este putin alungit si rostit pe un ton grav. Tot pentru a da nuanta sentimentelor negative de moment familia mea mai foloseste urmatoarele expresii:
- "prafu' sa se aleaga" sau simplificat "in praf" sau cand e mai profund "in praf si in pulbere" - expresia este aplicata de obicei lucrurilor care nu functioneaza, dar poate fi rostita si cu referire la persoane, depinde cat de grave sunt faptele savarsite.
- "sa-mi fie scarba" - rostit cu referire la ceva sau cineva care iti provoaca scarba sau nervi, sau care te-a dezamagit intr-un fel sau altul; uneori e rostit cu resemnare :).
Urmatoarea expresie deja are conotatii pozitive, desi nu 100%:
- "Scarbelor" (nu are legatura cu expresia precedenta) este un apeativ folosit mai ales pentru nepoatele mele si defineste o persoana care cu toate ca ti-e draga mai calca si pe aratura, dar nu foarte grav. Si eu sunt numita "scarba", asta inseamna ca sunt evaluata cu calitati si defecte."Ce mai faci fai scarba?" poate tine loc si de salut!. Mie mai nou mi se spune "doamna scarba"! :))
Lumea care a intrat in familia mea s-a obisnuit cu aceste expresii si le-a preluat, eventual le-a adaptat putin pentru o comunicare eficienta.
Wednesday, June 24, 2009
Thursday, June 11, 2009
Game on!
Manelele's la putere, vecinul dă cu bormaşina, noua generaţie Becali-Guţă-KFC urlă pe maidan. Tună, flugeră şi plouă. Nici Bacovia nu putea să-şi imagineze ceva atât de sumbru...
Marţi la 4:30 dimineaţa plec la Bucureşti. După n curbe cu vreo rablă de autobuz pe Predeal...şi după o noapte nedormită o să încânt Olimpul literat bucureştean cu informaţiile preţioase pe care le-am indesat săptămâna asta...mai multe cafele decât informaţii... 08 Iunie 2009 Mă dusesem să citesc... Doar pe jumătate am citit cartea, am concluzionat că nu e pentru muritori.
Trebuia să ai mintea odihnită să citeşti aşa capodoperă criptică...e frumoasă, mitologică...pe alocuri poetică, dar eu nu am timp să mă delectez cu dicţionarul de neologisme...sau să fac săpături prin mitologie (am doar cunoştinţe de filolog aici)!
Marţi la 4:30 dimineaţa plec la Bucureşti. După n curbe cu vreo rablă de autobuz pe Predeal...şi după o noapte nedormită o să încânt Olimpul literat bucureştean cu informaţiile preţioase pe care le-am indesat săptămâna asta...mai multe cafele decât informaţii... 08 Iunie 2009 Mă dusesem să citesc... Doar pe jumătate am citit cartea, am concluzionat că nu e pentru muritori.
Trebuia să ai mintea odihnită să citeşti aşa capodoperă criptică...e frumoasă, mitologică...pe alocuri poetică, dar eu nu am timp să mă delectez cu dicţionarul de neologisme...sau să fac săpături prin mitologie (am doar cunoştinţe de filolog aici)!
Thursday, June 4, 2009
Un nou anthropos....
Cum să-ţi mai vină să mai înveţi ceva când în jur este promovată prostia, analfabetismul, curvăsăria, parvenirea...
Am multe exemple din viaţa reală chiar, de la televizor nici nu mai spun. Am deschis azi, după 3 ani în care n-am mai urmărit TV românesc. Pe un canal era Monica Columbeanu...(cacofonie de nume), pe altul Adrian Minune...cu nişte pizde şi nişte manelişti răguşiţi (improvizau nişte piese furate...pardon compuse...de un anume rat(h)at manelos), în altă parte se certau nişte fâsâite expirate...fiecare cu pretenţia că e educată, pe alt canal nişte perversitari cu pretenţii de politicieni, ştiri...toate în stil "ora 5"...
Când lumea e intoxicată cu aşa rahat, valorile se schimbă. Acum ai valoare dacă ai bani, eşti analfabet şi vulgar...(dacă ai merţan eşti barosan). Oamenii pe care eu îi consider de valoare nu apar la TV, nu scot cărţi proaste pe bandă rulantă, nu se fac auziţi...nu mai au loc de mitocănismul contemporan...
Cum spunea Sartori în Homo Videns televiziunea nu e doar un instrument de comunicare, ea e şi paidee, un mediu care generează un nou anthropos, un nou tip de fiinţă. În cazul actual: Bizonul...care primeşte fără să mai aibă capacitatea de analiză, care nu-şi mai pune niciun fel de întrebare. În timp ce realitatea se complică, mintea oamenilor se simplifică. TV-ul arată ce vor unii să se arate, noi cunoaştem o mică parte din lumea care ne înconjoară...şi am devenit atât de indiferenţi...încât nici asta nu ne mai interesează....
Cum spunea Maupassant...mai am o speranţă cum că nu doar viţeii mincinoşi la costum şi gagicile cu capul gol şi cracii lungi au o şansă...astea fiind spuse eu merg să citesc o carte despre criza în structurile infodocumentare ...
Am multe exemple din viaţa reală chiar, de la televizor nici nu mai spun. Am deschis azi, după 3 ani în care n-am mai urmărit TV românesc. Pe un canal era Monica Columbeanu...(cacofonie de nume), pe altul Adrian Minune...cu nişte pizde şi nişte manelişti răguşiţi (improvizau nişte piese furate...pardon compuse...de un anume rat(h)at manelos), în altă parte se certau nişte fâsâite expirate...fiecare cu pretenţia că e educată, pe alt canal nişte perversitari cu pretenţii de politicieni, ştiri...toate în stil "ora 5"...
Când lumea e intoxicată cu aşa rahat, valorile se schimbă. Acum ai valoare dacă ai bani, eşti analfabet şi vulgar...(dacă ai merţan eşti barosan). Oamenii pe care eu îi consider de valoare nu apar la TV, nu scot cărţi proaste pe bandă rulantă, nu se fac auziţi...nu mai au loc de mitocănismul contemporan...
Cum spunea Sartori în Homo Videns televiziunea nu e doar un instrument de comunicare, ea e şi paidee, un mediu care generează un nou anthropos, un nou tip de fiinţă. În cazul actual: Bizonul...care primeşte fără să mai aibă capacitatea de analiză, care nu-şi mai pune niciun fel de întrebare. În timp ce realitatea se complică, mintea oamenilor se simplifică. TV-ul arată ce vor unii să se arate, noi cunoaştem o mică parte din lumea care ne înconjoară...şi am devenit atât de indiferenţi...încât nici asta nu ne mai interesează....
Cum spunea Maupassant...mai am o speranţă cum că nu doar viţeii mincinoşi la costum şi gagicile cu capul gol şi cracii lungi au o şansă...astea fiind spuse eu merg să citesc o carte despre criza în structurile infodocumentare ...
Tuesday, June 2, 2009
Blue Airu' dă Cipru (sau Codreanu Air)
Altă călătorie...alţi pasageri...
Am mers cu o cursă de seară cu plecare la 20:30 din Larnaca. Aeroportul nu s-a schimbat deloc...mizeria şi putoarea uşor diminuată de aerul condiţionat te făceau să-ţi doreşti să stai în arşiţă...afară. Aşa am aşteptat cu soţul meu drag, sub un copac...
La 6 şi 10 deja era coadă la check in! Românii se certau în stil naţional, un bărbat purtător de veşminte albe, cu aspect şi atitudne de viţel scăpat din grajd dădea de înţeles unei cucoane ţâţoase (rudă sau nevastă) că el are dreptate oricum...oricum. Tonul îi dădea ei de înţeles că e proastă. În spatele nostru o "domnişoară" îşi lua la revedere de la iubit, amant, întreţinător...sau ce-o mai fi fost..."moş cute" al ei. Atâta ştia greceşte: "daxi" - un "daxi" pe care îl spunea pe un ton alintat, pisicesc....Moşului îi plăcea "daxiul" ei... atâta timp cât nu era "ohi" (nu)....şi toate mergeau ca pe roate. Ea pleca la Românica cu ditamai bagajul...cu mult peste greutatea permisă...că doar avea parale de la boşorog să plătească extra. Ruşinea nu-şi mai avea rostul aici.
Vameşul m-a măsurat preţ de un minut, a zâmbit "sudic" şi mi-a urat călătorie plăcută în greaca lor...bine că nu mi-a spus ceva dincolo de graniţele înţelegerii. L-am sunat pe R., am adulmecat mirosul de cafea şi m-am retras la poarta numărul 8. De acolo pleacă zborurile low cost sau alea spre România :). Erau 5 locuri pe care puteai să aştepţi şi aerul condiţionat învineţea bulanele "domnişoarelor" care plecau noaptea în mimi "de la Cipru" spre România.
La aşteptare erau şi nişte puţani...cam 19 ani să fi avut. Şmecheri nene...şi cu talente. Povesteau cuiva cum au fugit ei de la un anumit angajator la care au plecat după ce au citit un anunţ în ziar. Cică i-a culcat pe saltele şi nu le-a dat cât a promis...şi au fugit. Ziceau că au fugit de parcă ar fi evadat din închisoare. 850 de euro salariu..E drept că în Cipru nu ai ce să faci cu banii ăştia, mai ales dacă ai pretenţii să dormi altundeva decât într-o încăpere comună, pe o saltea...
Am urcat în avion printre primii pasageri, aşa îmi place, să nu mă înghesui cu gloata. !14 F, loc la geam, nimic mai plăcut....erau 3 nuanţe de albastru pe cer...şi puţin roşu...frumos!Mi-am aşteptat cu nerăbdare însoţitorii. Cel mai mult îmi doream să fie spălaţi. A venit o doamnă care ar fi trebuit să plătească pentru două locuri...fără exagerări! M-am ghemuit într-un colţ de scaun în semn că îi fac loc să intre. Mi-a mulţumit! Din vorbă-n vorbă m-a întrebat de ce m-am măritat aşa tânără....credea că am 16 ani :P.
Am vorbit cu ea toată călătoria, să treacă timpul mai repede. Era brăileancă, fiică de medic ginecolog, ajunsă la Bucureşti cu facultatea...şi rămasă la Bucureşti, măritată cu un bărbat cu 16 ani mai în vârstă, arhitect. Văzuse toată lumea America, Africa, Asia...de Europa nu se punea problema. La 14 ani (1968) era în
Cehoslovacia mi-a povestit ce au făcut ruşii acolo, parcă citise Kundera, aşa povestea.
În Cipru venea cu afaceri cu soţul ei, nenea făcea planuri de clădiri, ciprioţii îi cazau în hotel de 4 stele în Nicosia...şi tot aşa vin ei în Cipru cam în fiecare lună câte cinci zile. Ciprioţii construiesc mereu, e nevoie de arhitecţi români. Tanti asta ştia multe, am avut noroc că am stat lângă ea.
Restul populaţiei din avion avea pigment maro...nu neapărat de la soare, haine albe cu dungi negre de jeg...lume prosperă! Cultura urcatului în avion încă nu există. Se deschid ambele uşi şi urcă toţi ca oile pe care uşă ajung mai repede înăuntru fără să se gândească o clipă la numărul locului. Se întâlnesc la mijlocul avionului şi se înjură, se împing...etc.
La coborâre o ţigancă cu aspect de curvă ieftină şi jegoasă Mi se strecurase oarecum în faţă când aşteptam bagajul... Când mi-a ajuns valiza roşie, ea vorbea la telefon cu un anume Vasilică, chiar în faţa mea, ca o vacă...Zic pardon, se întoarce şi se uită aparent deranjată de vorbele mele, mai zic pardon, agăţ valiza după care aşteptasem preţ de 25 de minute, i-o trântesc jerpelitei pe picioare...şi mai zic satiric "pardon", rânjesc...mai dau peste o cocoană care mai că nu mi se suise în cârcă...şi plec bolborosind acru....Uneori trebuie să te porţi de la foarte urât în sus ca să nu spună lumea că eşti prost...în România aştia cu aşa atitudine ajungi departe.
P.S. fireşte...mai bine să ai aşa aventuri decât să plăteşti dublu pentru bilet
Am mers cu o cursă de seară cu plecare la 20:30 din Larnaca. Aeroportul nu s-a schimbat deloc...mizeria şi putoarea uşor diminuată de aerul condiţionat te făceau să-ţi doreşti să stai în arşiţă...afară. Aşa am aşteptat cu soţul meu drag, sub un copac...
La 6 şi 10 deja era coadă la check in! Românii se certau în stil naţional, un bărbat purtător de veşminte albe, cu aspect şi atitudne de viţel scăpat din grajd dădea de înţeles unei cucoane ţâţoase (rudă sau nevastă) că el are dreptate oricum...oricum. Tonul îi dădea ei de înţeles că e proastă. În spatele nostru o "domnişoară" îşi lua la revedere de la iubit, amant, întreţinător...sau ce-o mai fi fost..."moş cute" al ei. Atâta ştia greceşte: "daxi" - un "daxi" pe care îl spunea pe un ton alintat, pisicesc....Moşului îi plăcea "daxiul" ei... atâta timp cât nu era "ohi" (nu)....şi toate mergeau ca pe roate. Ea pleca la Românica cu ditamai bagajul...cu mult peste greutatea permisă...că doar avea parale de la boşorog să plătească extra. Ruşinea nu-şi mai avea rostul aici.
Vameşul m-a măsurat preţ de un minut, a zâmbit "sudic" şi mi-a urat călătorie plăcută în greaca lor...bine că nu mi-a spus ceva dincolo de graniţele înţelegerii. L-am sunat pe R., am adulmecat mirosul de cafea şi m-am retras la poarta numărul 8. De acolo pleacă zborurile low cost sau alea spre România :). Erau 5 locuri pe care puteai să aştepţi şi aerul condiţionat învineţea bulanele "domnişoarelor" care plecau noaptea în mimi "de la Cipru" spre România.
La aşteptare erau şi nişte puţani...cam 19 ani să fi avut. Şmecheri nene...şi cu talente. Povesteau cuiva cum au fugit ei de la un anumit angajator la care au plecat după ce au citit un anunţ în ziar. Cică i-a culcat pe saltele şi nu le-a dat cât a promis...şi au fugit. Ziceau că au fugit de parcă ar fi evadat din închisoare. 850 de euro salariu..E drept că în Cipru nu ai ce să faci cu banii ăştia, mai ales dacă ai pretenţii să dormi altundeva decât într-o încăpere comună, pe o saltea...
Am urcat în avion printre primii pasageri, aşa îmi place, să nu mă înghesui cu gloata. !14 F, loc la geam, nimic mai plăcut....erau 3 nuanţe de albastru pe cer...şi puţin roşu...frumos!Mi-am aşteptat cu nerăbdare însoţitorii. Cel mai mult îmi doream să fie spălaţi. A venit o doamnă care ar fi trebuit să plătească pentru două locuri...fără exagerări! M-am ghemuit într-un colţ de scaun în semn că îi fac loc să intre. Mi-a mulţumit! Din vorbă-n vorbă m-a întrebat de ce m-am măritat aşa tânără....credea că am 16 ani :P.
Am vorbit cu ea toată călătoria, să treacă timpul mai repede. Era brăileancă, fiică de medic ginecolog, ajunsă la Bucureşti cu facultatea...şi rămasă la Bucureşti, măritată cu un bărbat cu 16 ani mai în vârstă, arhitect. Văzuse toată lumea America, Africa, Asia...de Europa nu se punea problema. La 14 ani (1968) era în
Cehoslovacia mi-a povestit ce au făcut ruşii acolo, parcă citise Kundera, aşa povestea.
În Cipru venea cu afaceri cu soţul ei, nenea făcea planuri de clădiri, ciprioţii îi cazau în hotel de 4 stele în Nicosia...şi tot aşa vin ei în Cipru cam în fiecare lună câte cinci zile. Ciprioţii construiesc mereu, e nevoie de arhitecţi români. Tanti asta ştia multe, am avut noroc că am stat lângă ea.
Restul populaţiei din avion avea pigment maro...nu neapărat de la soare, haine albe cu dungi negre de jeg...lume prosperă! Cultura urcatului în avion încă nu există. Se deschid ambele uşi şi urcă toţi ca oile pe care uşă ajung mai repede înăuntru fără să se gândească o clipă la numărul locului. Se întâlnesc la mijlocul avionului şi se înjură, se împing...etc.
La coborâre o ţigancă cu aspect de curvă ieftină şi jegoasă Mi se strecurase oarecum în faţă când aşteptam bagajul... Când mi-a ajuns valiza roşie, ea vorbea la telefon cu un anume Vasilică, chiar în faţa mea, ca o vacă...Zic pardon, se întoarce şi se uită aparent deranjată de vorbele mele, mai zic pardon, agăţ valiza după care aşteptasem preţ de 25 de minute, i-o trântesc jerpelitei pe picioare...şi mai zic satiric "pardon", rânjesc...mai dau peste o cocoană care mai că nu mi se suise în cârcă...şi plec bolborosind acru....Uneori trebuie să te porţi de la foarte urât în sus ca să nu spună lumea că eşti prost...în România aştia cu aşa atitudine ajungi departe.
P.S. fireşte...mai bine să ai aşa aventuri decât să plăteşti dublu pentru bilet
Subscribe to:
Posts (Atom)