Pesaro

Ultimul curs din viaţa mea de studentă în Italia....
Am fost la Biblioteca San Giovanni din Pesaro să-i studiem structura arhitectonică :)
M-am pornit de acasă pe la 7 dimineaţa (singura oră la care era un tren direct)...răcoare, ceaţă...numai bine de călătorit. Pe jumătate adormită priveam oamenii de pe stradă...în proporţie de 70% români muncitori cu haine murdare, priviri lungi şi comentarii în program...

La gară peronul era aglomerat cu liceeni plini de cercei, îmbrăcaţi cu haine de prestigiu, majoritatea aveau faţa acoperită cu ochelari de soare...deşi soarele era un vis în aşa o zi..., fumau la ţigăroaie şi făceau gălăgie...atmosferă de stadion. Personajele astea au populat trenul micuţ...şi uite aşa am pornit la drum. Nici măcar muzică n-am putut să ascult....Metallica nu îşi făcea loc în urletele adolescenţilor coşuroşi...Am avut noroc totuşi, au coborât după patru staţii...şi am rămas doar cu un negru în compartiment, deşi nici ăsta nu mirosea prea plăcut...

Pesaro (lat. Pisarum)..un orăşel mic (126 km²; 92.000 loc...plus cateva mii de turişti). Biblioteca San Giovanni era ceva deosebit. Asta mai numesc şi eu bibliotecă, cu colecţii serioase de cd, dvd şi casete video, cu sală wireless, cu pereţi din sticlă, cu cafenea literară înăuntru, cu gazeta românească la raftul cu periodice, bibliotecare draguţe, grădină interioară...ditamai rafturile cu reviste de actualitate..şi să nu uit : WC-uri curate. De la bibliotecă am mers la o îngheţată cu grupul vesel. O fată cu faţa acră mi-a trântit de două ori mai multă îngheţată decât încăpea în cornetul minuscul. Afară a început să se topească muntele de îngheţată...am apucat să mănânc jumate...timp în care am înjurat în gând vânzătoarea acră pe care o bănuiam că e româncă....

Apoi am fost şi la mare că anul ăsta nu ne-am văzut...plaja era amenajată, curată...dar nu prea populată azi. Parcul de lângă mare era invadat de moldovence...mai tinere, mai bătrâne...care şi cum. Ieşiseră la o bârfă de joi dup’amiaza (că e după-amiază liberă la italieni, aşa cum e miercurea la ciprioţi)....

Am mers spre gară mai repede că mirosea a ploaie. O fătucă îşi reîntâlnise iubitul după mult timp....şi se îmbraţişau pe peronul gării. Dacă ar fi trecut un elefant pe lângă ei nu l-ar fi observat, se priveau în ochi...nu era nimic de spus...

Pe tren toate naţiile pământului...inclusiv nişte arabi cu mărfuri şi cu o ‚discretă’ duhoare de transpiraţie şi o moldoveancă dichisită care vorbea zgomotos la telefon....parcă era în deal şi badea-n vale...

Încununarea zilei a fost o ploaie de vară...care m-a determinat să iau autobuzul până acasă....

Aiurea

A început sesiunea italienească...
Mai am de stat o lună printre „oamenii artei”..apoi mă voi retrage la Codlea...loc de creaţie şi meditaţie profundă...

În seara asta m-am uiat la un film stupid...de câteva seri mă uit la filme stupide...de câteva luni...

Am prea multă muzică şi nu mai ştiu ce să ascult....

Citesc prea multe cărţi...şi culmea e că unele mă fascinează...

Mi-am cumpărat un tricou cu o pisică neagră...seamănă cu pisica de la Codlea....cu pisica de pe afişul din camera lui... e mult de atunci...


Nu m-am mai uitat la televizior...acum s-a şi stricat...ca toate lucrurile, nici tv-ul nu durează o veşnicie...

Schimbăm pupici virtuali pe google talk... :-)...reţete culinare, păreri...!Nici nu mă gândeam vreodată că poţi să te bucuri cănd vezi pe un monitor o combinaţie de semne...cum ar fi <3 :-* :-)…depinde de la cine vine...

Mă aşteaptă teancuri de notiţe (ca să nu mă duc tufă de Veneţia la examne)...
...şi îmi place să cred că mă mai aşteaptă cineva....

De pe plaiurile româneşti

Am fost într-o mică vacanţă în România. Jumătate de săptămână am zăcut cu febră şi ne-am îndopat cu pastile şi cu ceai...da vorba aia: la bine şi la rău :)

Naveta cu Blueair

Iar am avut parte de una bucată călătorie cu amicii de la BlueAir şi cu populaţia de românaşi de aici din Nord-ul Italiei.

Când am plecat de pe aeroportul Marconi am recunoscut imediat coada la care trebuia să stăm pentru check in. Populaţia era mai negricioasă decât la celelalte cozi, podoabele de aur presărate în exces dădeau "clasă" damelor care se îmbulzeau certăreţe chiar înainte de deschiderea ghişeului. Familii: italieni combinaţi cu românce...cu tot cu vreun bebel proiectat p'acilea prin Italia...plecau să-şi facă sărbătorile pascale în România. Pe unii îi cunoşteam din zborurile anterioare, tot felul de feţe: muncitori obosiţi, femei vulgare pline de aur, femei cu ochii în lacrimi că se despărţeau domne de italianul mai bătrân cu 15 ani şi cu banul gros în buzunar...şi mulţi bebeluşi cu urlete în program.

Totul îmi părea aşa familiar...Până şi pe pilot îl cunoşteam după nume, că mai zburasem cu el...Când am aterizat pe Băneasa a trebuit să aşteptăm o groază de vreme pentru controlul paşapoartelor că veniseră două zboruri deodată şi pe vameşii plictisiţi îi apucaseră controalele minuţioase...cine ştie ce infractor deosebit de periculos putea pătrunde la noi în ţară din gloata de muncitori murdari şi de cucoane cu ţânci...

La întoarcerea in Italia, la 6 dimineaţa aeroportul din Băneasa devenise neîncăpător. Trei zboruri: Paris, Madrid, Bologna...aproximativ la aceeaşi oră. La control paşapoarte am aşteptat o oră să ajungem, dacă nu ajungeam mai devreme la aeroport, pierdeam avionul cu siguranţă. Şi...cum să zic...lumea nu prea se spălase, parfumul de care unii abuzează se amesteca cu duhoarea, astea două făceau o echipă bună cu căldura şi lipsa de aer condiţionat din garajul- aeroport Băneasa. Împinsă de la spate de un nenic oarecare...înaintam spre vamă. De abia mai puteam să mă ţin pe linia de plutire şi mă gândeam cu groază că sunt condamnată să aştept în picioare îmbarcarea...toate locurile din aşa-zisa sală de aşteptare fiind ocupate.

Am recunoscut oamenii din zborul spre Bologna...şi am constatat că ceva cupluri rămăseseră incomplete...Au fost puţini copii în zborul ăsta...şi mai mulţi tătici...între care nişte italieni căsătoriţi cu românce...care se lăudau că au învăţat ceva română...

Am ajuns şi în avion...lângă mine s-a aşezat una bucată bărbat dichisit, cu blugii rupţi şi plini de capse, cu părul geluit şi cu unghiile lăcuite. Bea coca-cola...Nenicii din faţa mea îşi lăsaseră scaunele pe spate, parcă erau pe chez long...se relaxau domn'le. Eu mă luptam cu căldurile care mă apucaseră..probabil de la febră. Încercam să respir şi constatam că nu am aer...da două ore trec uşor...aşa mi-am zis până m-am văzut pe pământ italienesc.

Asta e naveta pe BlueAir...când ajungi să cunoşti şi pilotul cu care zbori şi povestea pasagerilor...