Citeam zilele trecute o carte a lui Cioran ("Amurgul gandurilor"). Acolo am gasit o explicatie la care nu mai am absolut nici un comentariu, iat-o:
"A ramane singur cu intreaga iubire, cu povara infinitului erotic - iata sensul spiritual al nefericirii in dragoste, incat sinuciderile nu sunt probe ale lasitatii omului, ci ale dimensiunilor inumane ale iubirii. Daca n-ar fi atenuat chinurile amoroase prin dispretul teoretic pentru femeie, toti amantii s-ar fi sinucis pana acum. (...) Nefericirea in dragoste intrece in intensitate cele mai adanci emotii religioase. Ce e drept, ea n-a construit biserici, dar a ridicat morminte, morminte peste tot".
No comments:
Post a Comment