O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri e prima lectura "de placere" pe teme istorice. Dupa ce am ramas profund scarbita de programa incarcata din gimnaziu si liceu si dupa ce mi-au fost bagate pe gat cantitati mari de date si evenimente...mi-am pierdut si micul interes pe care il mai aveam pentru istoria neamului.
La LRC-ul transilvanean am atins putin elemente de istorie a limbii. A fost mai demult un curs deosebit de interesant pe tema asta dar -din nefericire- nu a mai facut parte din programa filologica pentru ciclul de studii/3 ani. Istoria e importanta pentru stabilirea identitatii unui popor din mai multe puncte de vedere, intre care si cel lingvistic. E drept ca istoria e pe alocuri presarata cu minciuni, cu pareri contradictorii. Dupa parerea mea manualele scolare ar trebui sa prezinte diverse opinii asupra unui fapt istoric. Pe copil nu-l intereseaza sa stie sute de date si evenimente insiruite sec, il intereseaza sa inteleaga evenimentele, sa vada istoria ca pe un ansamblu, sa faca legaturi (lucru pe care -cu programa exagerata din invatamantul nostru romanesc- n-am reusit niciodata sa-l realizez)...
Mi-as fi dorit sa citesc cartea lui Neagu Djuvara pe cand dadeam examenul de capacitate sau pe cel de bacalaureat la istorie. Mi-ar fi fost mult mai simplu sa inteleg si sa privesc evenimentele din mai multe perspective. M-am chinuit cu tot felul de publicatii "pentru un bacalaureat de nota 10" si cu manuale incarcate extrem, scrise greoi...si tehnoredactate aiurea...
No comments:
Post a Comment