Manuscrise regăsite...

"Ştii că sunt o făptură a obişnuinţei. În primele zile cât sunt despărţit de oamenii pe care îi iubesc cel mai mult, sînt nefericit, dar deşi îi iubesc tot atât de mult, treptat mă deprind, viaţa mea devine calmă, tihnită; aş suporta să fiu despărţit de ei câteva luni, câţiva ani..." (M.Proust)

Cu Blue Air spre România

Mare zi mare!!Am strâns toate catrafusele din apartamentul de pe Girolamo Rossi şi ne-am luat rămas bun de la italiencele astea sălbatice (cu care nu am reuşit să schimb o vorbă interesantă în două luni). Cu o doză mare de ipocrizie, ne-au invitat să le mai vizităm (bla..bla)...dar au înţeles că nu o să le mai vizităm niciodată...faţa mea ironică şi (inevitabil) îngreţoşată a răspuns la invitaţie...Sunt unele sentimente profunde care nu pot fi ascunse (cel puţin nu de către mine).

Am luat trenul spre Bologna, apoi un autobuz până la Aeroportul G.Marconi. Aici era o curăţenie desăvârşită, mirosea bine, era cald...puteai să stai şi pe jos la o adică. Am ajuns mai devreme şi ne-am aşezat pe o bancă oarecare, că ghişeul de check in nu era deschis. Curând au început să-şi facă apariţia femei vulgare, cu pantalonii înghesuiţi în cizme, cu priviri de cine-s eu şi kg de aur la bord... - românce venite "la muncă" în Italia. Apoi o familie cu copil mic, însoţiţi de o tipă în pantaloni albi sugrumaţi de nişte cizme negre...era cuplată cu un italian..şi ăla se tot orienta ce bijuterii să-i mai ia din aeroport (nota noastră - avea faţă de prost).

Ne-am aşezat la rând, în câteva zeci de minute coada de la ghişeu a devenit interminabilă...m-am bucurat că am ajuns printre primii. Chiar în faţa mea era un cuplu scârbos (gen bunicul şi nepoata- italian şi româncă)...se sărutau, de faţă cu măsa fetei venită în vizită "la Italia". Baba se dădea rotundă că ce iubit are fisa...mie îmi venea să intru în pământ...de ruşine...sau de greaţă. La controlul de vamă nici nu s-a uitat nimeni la mine, nici la conţinutul bagajului de mână...puturoasele alea îşi spuneau poveşti şi vrajeau cu colegii vameşi :D

Înainte de îmbarcare...altă sală de aşteptare...altă distracţie. Am stat lângă două oltence care-şi povesteau scopul şi durata vizitei în Italia. Una fusese la prieten...merge des că se plictiseşte acasă la ea (adică îşi permite...asta vroia să zică), avea o problemă: nu a putut să ia toate cadourile de la el că avea limită la bagaj "fusei cu el prin magazine şi îmi luă o grămadă de parfumuri, da tot degeaba dacă nu putui să le car"...Cealaltă, avea faţa plină de gropi, dar se machia, se privea în oglindă şi se credea frumoasă!Flirta cu un tip (idealul de frumuseţe masculină:înalt, cu barbă, cu părul mare, creţ şi răvăşit, cu privire nevinovată...se vroia artist)...acuma nu ştiu dacă am zis bine flirta...că ăla nici nu se uita la ea...


În avion mai aveam puţin şi îi desenam unei babe unde trebe să se aşeze ca să pot şi eu să stau pe locul meu. Băiatul tuciuriu din dreapta mea mi-a spus şi ce "salaru" are şi unde stă...şi de câte ori vine în ţară...Eu l-am întrebat dacă e fericit...(nu ştiu de unde scot întrebările astea absolute). Mi-a spus că e fericit în Italia şi mi-a şi argumentat. A zis că are bani şi antenă digitală cât să prindă canale româneşti...asta îl face pe el fericit...e o idee de fericire!

Pe scaunele din faţă stăteau două ţigănci care aveau discuţii despre imobiliarele din Constanţa şi despre munca la negru în Italia...

Cam astfel de personaje apelează la seviciile Blue Air...şi...bineînţeles...o studentă care nu-şi permite să călătorească cu Alitalia...

Ce am mai facut

De vreo lună nu mai reuşesc să scriu nimic în jurnal...Spun că nu am "timp"...scuze seci, ştiu şi eu că nu e adevărat...Am mai avut perioade când n-a ieşit niciun cuvânt din mâna mea...am impresia că nu pot să-mi exprim gândurile şi decid să nu le exprim deloc..

O lună jumate am fost în sesiune. În fiecare joi sau vineri cîte un examen...mai obositor de atâta nici nu putea să fie. Cu toate văicărelile astea...am acceptat să mai stau un semestru la Ravenna, până în iulie. Aşa am ocazia să învăţ limba mai bine, să merg la nişte cursuri la care îmi doresc să merg (nu "opţionalele" îndesate pe gât de unul şi de altul pe la Transilvania), să mai stau departe de Codlea (unde un locuitor din doi e "periculos"), să nu mai văd feţele greţoase ale lucratorilor de la diverse birouri şi birouaşe...să...