Actualităţi

Mă lupt de o săptămâmă cu o carte americănească tradusă în italiană: teorii sociologice. Greu se mai citeste in limba asta...am numai consoane duble în faţa ochilor...

În oraş au pus beculeţe pe toate străzile, da le aprind de abia în decembrie. În magazine a apărut insuportabilul Moş Crăciun (Babbo Natale), globuleţe, luminiţe, cadouri, promoţii, sclipiciuri...lumea e fericită!La supermarket era promoţie: îti dădea cu DOAR un euro o ţigănie de statuetă (reprezentarea unui îngeraş)...la casă...întreba dacă vrei..că vezi doamne ai făcut cumpărături de la ei...ce stupid!...mai pun vreo 3 euro şi iau o carte cu coperţi cartonate.

Astăzi am fost la Biblioteca Classense cu colegele mele şi cu profu ăsta pasionat de cartea antică. Am ţinut cursul în sala de lectură destinată celor care vor să consulte cărţi rare. Ne-a prezentat profu’ nişte cărţi tipărite între 1400 şi 1700 la Venezia. Ce senzaţie să pun mâna pe vechiturile alea...Poemele lui Ovidiu, o carte decorată manual, cu imagini aurite. Versurile lui Ovidiu erau plasate la jumătatea paginii într-un pătrat alb, iar în rest erau notiţe critice. Am râs...versurile parcă nici nu contau...critica ocupa 80% din carte!Apoi o ediţie a Divinei Comedii din 1502...Am văzut şi notiţe făcute de diverşi proprietari sau cititori. Unul scrisese: „Questo libro è mio!”(cartea asta e a mea!)...cine ştie în ce an a scris...Interesant! A fost ultima întâlnire cu colegele astea care nu au darul vorbirii. Când începusem şi eu să aflu ce şi cum cu fiinţele astea...s-a terminat cursul! Cu proful mă mai întâlnesc, până în ziua plecării, că am 3 examene cu el...eternul şi fascinantul Lorenzo!

...

M-am instalat complet aici!Mi-au sosit şi hainele groase de acasă, nelipsita pălincă a lu’ nea Teo, pate Bucegi, salam de Sibiu…Am dobândit deja şi un teanc de fişe de lectură scrise în italiană...alt teanc de cursuri..deja îmi fac griji...cum o să le transport până la Codlea?!?

Între timp am început şi un curs de italiană cu un prof care face voluntariat cu noi că nu-l plateşte nimeni. Nevasta e moldoveancă de la Chişinău, el a predat vreo câţiva ani pe la Moscova...nu e un tip obişnuit, e o plăcere să vorbesc cu el...mă uimeşte de fiecare dată. Are un debit verbal...mă mir cum de îl înţeleg. Da vorbeşte cam mult de politică...şi io nu prea ştiu cum stau lucrurile în Italia. Îl mai întreb una alta...să mai facem conversaţie. Mi-am propus să-l fac să vorbească despre lucruri care mă interesează şi pe mine. S-a oferit să ne arate Bologna, să mergem la universitate...prea multe servicii gratuite...!Anul ăsta nu mai există tutore pentru studenţii Erasmus la Ravenna, da el s-a oferit să ne ajute...Nu ştiu de ce...nu mă mir! Toată lumea s-a purtat prea frumos cu noi de când am ajuns aici.

Colegele de apartament au mai avut un musafir ungur...care mânca multă slănină, nu vorbea engleză şi ne privea fix. Exemplarul aparţinea Suzanei...sau cel puţin...cu ea a dormit. Oare câţi musafiri o să mai avem până când pleacă fetele astea?!?

Citesc teorii sociologice...nimic mai interesant!Am hotărât şi subiectul temei de licenţă: conservarea documentelor digitale. O să iasă ceva tehnic...oricum nu contează. Nu o să mă întrebe nimeni despre lucrarea de licenţă, n-o s-o citească nimeni...dar...să fie!

Banalităţi

M-am trezit de cu ziuă, deşi adormisem pe la 1 noaptea...ca în fiecare noapte. Am ascultat acelaşi Andrieş pe care îl ascult de o săptămână pentru că mi-e lene să-mi schimb muzica de pe telefon...apoi am contemplat pozele de astă vară...când eram fericită..sau când mă plângeam că e prea cald...sau...S-a trezit şi colega..”La mulţi ani, băi nene!”-zic...Apoi mă apucă dilema din faţa dulapului..”cu ce naiba mă îmbrac azi?”...fac o cafea, mai schimb două vorbe cu Suzi, îmi pun masca acră...să nu atrag nicio privire şi plec.

La şcoală, profu de civilizaţie greacă şi-a permis să întârzie o jumătate de oră. Nici măcar scuze nu şi-a cerut..parcă i se părea normal să stăm să-l aşteptăm atâta timp...mai lipsea să-i pregatim covorul roşu. Mi-am adus aminte de cursurile de la Transilvania când plecam acasă dacă trecea sfertul de oră academic şi proful nu venea...nu stăteam niciun minut în plus. L-am primit cu o faţă acră...să înţeleagă că nu e o plăcere să-l aştept. Atâta ne mai întreabă şi ne mai suceşte pe toate părţile...ce naiba să şi faci cu două studente...cred că se plictiseşte şi el să vorbească singur. Oricum, după ce ies de la cursul ăsta nu mai sunt în stare de nimic, atâta energie îmi consumă.

Azi am început un curs nou: Tehnici pentru bazele de date bibliografice...Normal, nu mai mult de patru studenţi, cu noi cu tot. Dar profu ăsta avea şi o asistentă care se pare că are şi ceva în cap, deşi a roşit şi s-a bâlbâit cât ne-a zis două vorbe. Nu m-am plictisit, dar m-au deranjat nişte muncitori care dădeau găuri în pereţi..., mi-am adus aminte de vecinii mei de la Codlea.

Am mai stat şi la şcoală la internet...noroc cu diferenţa asta de fus orar că mai reuşesc să schimb două vorbe cu cel drag înainte să se închidă clădirea. La internet cafe am hotărât să nu mă duc...pentru siguranţa personală..

Am încheiat ziua cu o cină preparată de unguroaice în stil italienesc, am băut o „palinca”(cum zice Suzi)...am mai băgat şi nişte şampanie...şi uite aşa m-am apucat de scris

Discuţiile s-au axat pe teme culinare (bleah), biserici, credincioşii (nimic aprofundat), bărbaţi, o bârfă despre italiencele de la noi din bloc, despre studenţii italieni (care se îmbracă cu aceleaşi haine o săptămână întreagă), despre...Şi uite aşa am vorbit noi până şi-a dat seama „asta mică” (Eva) că trebue să plece la întâlnirea cu un italian de care...chipurile...s-a indragostit de curând. Zice că are şi bucătăreasă ăsta...da io acuma mă gândesc...prostul ăla venit din Ungaria acum două săptamâni...cu care a împărţit patul 4 nopţi...cine naiba era...că ziceai că se şi mărită cu el aşa entuziasmată se arăta...!?!