Mă uit cu mare plăcere la filmul ăsta...îmi aminteşte de copilărie. Nu atât filmul(văzut prin televizorul alb-negru de la Codlea - "Diamant" -)...cât lumea pe care o reconstruiesc uitându-mă la el. Mi-am amintit astă seară cum era aşezată mobila în casă, pijamlele mele de care nu-mi plăcea să mă schimb (de obicei mă uitam la film în pijamale), ochelarii cu ramă verde, mama care pe vremea aia avea părul lung...şi se juca "pâinicile" cu mine.., discuţiile fraţilor mei după ce se dădea stingerea, poreclele vecinilor..calculatorul antic pe care doar Alin ştia să-l folosească (şi pe care-l duceau mereu la reparat), covorul roşu de la mine din cameră...
Ismail era personajul meu preferat...de la el ştiu ceva expresii haioase pe care întreaga familie le foloseşte :)
No comments:
Post a Comment