Am plecat de la Ravenna cu tot calabalâcul.
Ziua mi-a început la 5 dimineaţa...fără cafea!
La 6:30 aveam tren, aşa că la 6 am sunat un taxi. Mi-a zis că vine peste 15 minute..atunci ...şi nici atunci. Am aşteptat deznădăjduită în faţa blocului până la 6:24 când a venit un sfrijit cu un taxi. Cu chiu cu vai mi-a ridicat bagajul şi a pornit în grabă spre gară. Am făcut mai puţin de 3 minute. Cu o ultimă speranţă am pus 21,5 kg în spate şi am pornit prin subteranul gării până la peronul 2. Controlorul închidea uşa trenului chiar în momentul în care am ajuns sus. Când m-a văzut aşa disperată s-a îndurat de mine şi mi-a ridicat bagajul...mirat de greutatea poverii.
Cu oareşce regrete mă uitam atent la peisaj, la gările pe care le lăsam în urmă: Bagnacavallo, Lugo, Imola... Din căştile sony ericsson, prea mari pentru urechile mele, se auzea Vaya con Dios...potrivit cu ploaia...şi cu gândurile mele.
În autobuzul care trebuia să ne ducă la aeroportul Marconi erau nişte români pe care i-am recunoscut în egală măsură după grai şi duhoare.
În aeroport, la ghişeul de check in pentru cursa de Bucureşti, erau postaţi de la 8 dimineaţa (deşi ghişeul se deschidea la 9) nişte nenici cu lanţ gros şi tatuaje pe braţ, alături de nişte cucoane cu aere de intelectuale.
Fără grija bagajului..am mâncat liniştită o banană în faţa porţii 1. Şi-au făcut apariţia tot felul de personaje care vorbeau o limbă română schimonosită. O copilă de 4 ani îl întreba pe tacsu' "come si dice principe?"...adică la 4 ani şi la grăsimea pe care o avea pe burtă copila aia nu prea ştia limba patriei..şi vorba aia..părinţii erau români...
În avion am avut parte de o tănţică vorbăreaţă lângă mine. Mi-a zis de copilele ei, de ea, de bani...câţi bani a băgat în curul fetelor, cât a dat la fiecare, ce le-a cumpărat prin casă, că soacra celei mari i-a dat baiatului casa goală şi că ea a trebuit s-o utileze...mi-a zis şi unde îşi ţinea banii...în sutien!!!Acum mergea acasă şi se aştepta să ia odorul notă mare la bac, că ea a bagat 2000 de euro numai în meditaţii la matematică...plus alte nenumărate cheltuieli pe care eu nu stau să le înşir aici, dar pe care mi-a fost dat să le aud din gura femeii. În curu' meu cine a mai bagat 2000 de euro dommne'...şi uite că n-am mai murit!
Îmi sunt simpatice legile lui Murphy şi uite că se şi aplică. "Dacă ceva poate să meargă prost, va merge." - bagajul meu a ajuns ultimul, cei care ne-au luat de la aeroport au întârziat o oră, a plouat şi a trebuit să meargă încet...noaptea n-am dormit bine.
Şi uite cam aşa a fost drumul care a încheiat naveta Blogna - Braşov a unui student Erasmus.
No comments:
Post a Comment