La controlul vamal am stat mult. Aproape toate damele s-au descalţat că aveau cizme cu accesorii metalice...Nu m-au lăsat să trec cu cafeaua făcută de mama...adevărat...foarte periculos element!Unii aveau o sticlă de vin în bagajul de mână, da şi aia a fost confiscată.
În sala de aşteptare am stat în picioare că sala era una singură pentru cele patru porţi de plecare. Pentru Bologna erau două zboruri simultane, unul cu MyAir şi unul cu BlueAir. Ambele plecau de la poarta 1 conform biletului. Din anunţurile alea nu se înţelegea nimic, aşa un haos numai la noi se poate întâlni. Se călca lumea în picioare...care să intre primul pe poartă...parcă nu tot acolo se duceau..
În avion...
am avut loc în spate...între un nene cu muşchii umflaţi şi o tanti care ar fi trebuit să-şi facă rezervare pentru două locuri. Înainte de decolare, o tipă din personal se certa cu o copilă blondă că nu-şi închisese aia radioul. Blonda a răspuns cu un accent de bucureşteancă, nervoasă nevoie mare....că de câte ori a zburat ea cu avionul n-a zburat nimeni şi că pe ea nu o interesează instrucţiunile de zbor, s-o dea afară dacă are tupeu mâncaţ’aş!Simultan o tipă din spate făcea scandal că nu are unde să-şi pună cuşca cu câinele...personalul de pe avion o acuza că blochează ieşirea de urgenţă cu Bubico al ei...şi tot aşa.
Timp de o oră mi-a stat gândul la mâncare şi la greaţa care se accentua pe măsură ce încăperea se îmbiba cu mirosul de ţigari care venea de la toaleta din spate. Tipa din faţa mea a oprit aerul condiţionat pentru că îi era frig.
Până la urmă mi-am cumpărat un suc şi ceva de mâncare...şi numai iaca ce aterizează vrabia asta de avion. N-a aterizat de cum am ajuns deasupra aeroportului Marconi că nu era loc, a mai defilat prin aer. Pentru bagaje am aşteptat vreo 20-25 de minute. Îi spărseseră la o tanti borcanele de zacuscă
Aeroporul italienesc era mare, luxos şi curat. Am mers la ghişeul de informaţii şi am cumpărat două bilete spre gară. Ne-am întristat când am văzut că nu vorbea nimeni engleză, da în autobuz încă mai erau moldoveni şi ne-au zis unde să coborâm.
Gara semăna foarte mult cu cea din Braşov, doar că era mai mare şi nu avea cerşetori...sau alte persoane la care ţi-e frică să te uiţi. Trenul spre Ravenna...
...a venit mai repede cu 10 minute, că avea plecarea chiar din Bologna. Era cam luxos vagonul în care am intrat...am întrebat-o pe Manu dacă scrie clasa 2 pe el...şi scria. O tanti bunicuţă vorbea cu pasiune despre nepoţeii ei, a scos şi un album cu poze să le arate oamenilor lângă care stătea. Mie îmi îngheţaseră toate simţrile de la aerul condiţionat.. Între Bologna şi Ravenna numai câmp, pustietate, ici colo mai era câte o gară pe care o anunţa în italiană un nene...o anunţa în aşa fel încât să te trezească din somn.
Tanti asta de la Fundaţia Flaminia de unde am închiriat apartamentul nu vorbea engleză, în schimb era foarte drăguţă. Ne-a plimbat prin apartament, ne-a arătat o hartă a oraşului, ne-a dat cheile şi ne-a dat întâlnire a doua zi.
La bucătărie am găsit o colecţie de sticle de vin...goale şi nişte vase nespălate rămase de la colegele de apartament. I-am dat un mesaj iubitului, am despachetat şi ne-am acomodat. Când să dormim...sună una din fete la uşă. Cu ochii bulbucaţi de nesomn fac cunoştinţă...e unguroaică şi o cheamă Zsuzsa. Îşi cere scuze că m-a trezit şi îmi promite că n-o să facă gălăgie. Am dormit doar o oră că stau la parter şi strada e destul de circulată. Încăperea e foarte înaltă (cum e la saşi)...vorbele vecinilor de deasupra se aud ca şi cum mi-ar fi şoptite în ureche...da e bine că mai învăţ ceva italiană.
Prima cumpărătură ne-a lungit braţele, da trebuia şi aia făcută!Noroc că magazinul e aproape...Am gătit salată de cartofi cu ton şi ceapă...a la Roman
Seara am cunoscut-o şi pe cealaltă unguroaică, Eva. Sunt gălagioase şi energice, mai uită să-şi străngă de pe masă, dar vorbesc frumos şi dau lămuriri cu privire la orice. Au 24 de ani şi au venit aici la practică...rezistenţa metalelor...nu ştiu ce ţigănie. Pleacă în decembrie...nu ştiu exact când...posibil de sărbătorile catolice.
În noaptea asta am dormit fără să mă întorc de pe-o parte pe cealaltă!
No comments:
Post a Comment