Spre România...

Nu aşteptam cu ardoare ziua plecării, dar iată că a venit...

Ne-am trezit la 5:30 dimineaţa şi am plecat spre aeroport. Nenicul de la firma de taxi era un cipriot mustăcios şi parfumat. La radio se pare că era imnul Ciprului şi şoferul fredona fericit şi mândru în timp ce-şi sucea vârfurile mustăţii albe.

La aeroport era mizerie şi duhoare de mâncare. Numărul zborului meu de schimbase. Cu o zi înainte au sunat escrocii ăştia de la Cyprus Airways să spună că avionul nu va merge direct la Bucureşti. Aveau plănuită o escală pe la Sofia. Avionul nu mai ajungea la Bucureşti la 11:40 (cum scria pe bilet), ci la 13:25...atunci...şi nici atunci!

După ce am bocit ca de obicei, am trecut prin aşa-zisa vamă (un procedeu simplu) şi am ajuns în sala de aşteptare. Aici se vorbea o română moldovenizată. Mi se părea ciudat să văd români după atâta timp. Erau tot felul de oameni...care cum...după posibilităţi. Dar aveau ceva în comun...toţi purtau nişte lanţuri cu care puteai să legi şi căruţa. Pe banca din faţa mea stătea un puşti gras (cam de 12 ani). Avea si el lanţ...sau colier...nu ştiu cum să mă exprim. În mână învârtea un telefon scump şi în ochi îi sclipea o privire greţoasă. Alte personaje...o familie de moldoveni. Nevasta gravidă în vreo 7 luni, cu alt copil fiţos după ei, bărbatul cu lanţ la gât, cu ciocate şi un maieu negru mulat. Aveau multe bagaje de mână, prin asta i-am remarcat din mulţime. Nevasta cu figură obosită căra cam patru genţi, copilul două şi bărbatul...fără număr. S-au aşezat langă mine, dar nu aveau loc cu toate cioroboaiele. M-am mutat pe alt scaun. Bărbatul zâmbăreţ mi-a zis "Thank you". Eu am zis "cu plăcere". Păreau dezorientaţi. Era şi normal...că la poarta 6, unde scria pe bilet că trebuie să aşteptăm îmbarcarea apărea "Algeria"...,"Bucharest" scria la poarta 8. Totul făcut ca în Cipru. La 8:30 am intrat în altă sală de aşteptare...apoi ne-au înghesuit într-un autobuz şi ne-au lăsat lângă o namilă de avion.

Tot personalul era cipriot...femei negriciose, bărbaţi bruneţi, nici engleză nu vorbeau prea bine. Deşi era învălmăşeală mi-am găsit repede locul...aşteptam să văd ce companie o să am în zborul ăsta lung. A venit o damă ţanţoşă, cu o serie de lanţuri la gât şi aranjată după moda cipriotă. După primele vorbe mi-am dat seama că e bucureşteancă. În stânga mea, un tânar îmbrăcat complet în alb şi accesorizat cu şlapi maro vorbea la telefon. Avea telefon cum are şi iubitu'...mi-am adus aminte...
Nu şi-a închis telefonul în timpul călătoriei, îl durea undeva de ce-au zis ciprioţii. El asculta muzică şi se simţea bine. În faţa mea un cuplu...veneau din luna de miere...se pupau tot la 5 minute...

Pe avion vindeau ceasuri Rolex, ciocolată, bijuterii şi parfumuri. Afaceri...neguţători ciprioţi...

Am decolat!Pe ecranele ataşate de fiecare scaun rulau nişte "documentarii" despre viaţa "vedetelor" de la Hollywood. Nişte târfe ajunse pe la TV. Nimic interesant. Din Cipru până în Bulgaria am văzut clar până jos, niciun nor...frumos.

La Sofia au coborât bulgarii din avion. Din 259 de locuri, mai erau vreo 90 ocupate. Ăştia erau românii! Am stat aici o oră şi jumătate. Între timp au mai urcat şi alţi bulgari care mergeau spre Larnaca...cu escală prin Bucureşti...de unde aveau să mai urce şi alţi români..(asta se numeşte afacere cipriotă). La 13:50 am plecat din Bulgaria...când deja trebuia să fim bine merci la Bucureşti. Eu nu mă grăbeam, dar mulţi au pierdut avioane de legătură.

Am ajuns la Bucureşti la 2:20....până am mai trecut de vamă....până una alta s-a făcut 15:00. Şi pe la Braşov am ajuns la 17:00...Noroc cu Alin, că aveam să ajung noaptea...Da oricum, m-am mirat ce departe poate să ajungă un om într-o singură zi!

Acasă m-a întâmpinat familionul şi o vreme greu de descris. Îmi era dor de ploaie că nu am mai văzut aşa fenomen de vreo două luni...da frigul nu-mi place deloc.

A fost o noapte absolut ciudată...şi o dimineaţă cu aer rece de munte şi cu miros de cafea!