Azi iar am ajuns la sediul miraculos din Via degli Ariani. Maria Paola era ocupată, vorbea cu decanul – un bărbat cât muntele, bărbos şi pus la patru ace. Am făcut şi noi cunoştinţă cu el. Ne-am mirat!Vorbea engleză foarte bine şi uite că şi el era italian.
Am întrebat de conexiunea wireless. Coordonatoarea s-a dus repede şi a chemat tehnicianul să ne configureze calculatorul. Nu ştiu ce naiba i-a luat atâta, da a stat cu noi vreo oră până cănd l-a făcut să funcţioneze. Oricum mergea cam prost netu’, aşa că am urcat la laboratorul de informatică din clădire...era destinat celor care studiau la master, doctorat...şi...studenţilor bursieri. Pentru accesul la sistemul lor am un cont personal, în momentul în care ies din el se şterg toate parolele sau adresele pe care le-am utilizat. Da e nasol că nu pot să stau pe messenger, nu au nici flash instalat...
Am mai cunoscut nişte studenţi Erasmus: o italiancă venită de la bursă din Valencia şi o franţuzoaică...colegă cu noi. Fata asta care fusese în mobilitate la Valencia vroia să-şi echivaleze examenele. Normal, în facultatea asta totul e organizat, nu avea tipa nicio grijă...să alerge după profesori să-şi echivaleze tot câte un examen, a mers direct la coordonatoare şi s-a rezolvat. Dar noi ne facem griji. În plus, am văzut că pe orarul nostru braşovean apare LRC, deşi programa nu mai include materia asta îngrozitoare. Dar cineva vrea să ne facă un „bine”, cu siguranţă! Mi-e groază de momentul în care o să ajung în ţară şi o să constat că unu şi altu’ nu are chef să echivaleze, dar aşa e la noi!Fără plecăciuni profunde nu rezolvi nimic...naiba să-i ia!
Am fost să vedem pe unde sunt sălile de curs. M-a apucat mirarea...sunt atât de mici, nu cred că o sală are mai mult de 30 de locuri. De fapt, facultăţile de pe aici nu au mulţi studenţi, e adevărat că şi taxa e destul de mare...şi nivelul lor de deşteptăciune e...
No comments:
Post a Comment