Stau de trei săptămâni în ţara asta...şi iată, pot să spun că zilele au început să fie la fel. Luni, marţi şi miercuri am aceleaşi cursuri, cu aceeaşi doi profi...cu care m-am obisnuit..care s-au obişnuit cu mine...Cursuri de câte două ore în care îmi pierd şirul gândurilor, îmi amorţesc picioarele şi mă doare spatele.
Nu mă gândesc la casă, nu mi-e dor de Codlea, de stresul de la facultate...nici atât...să nu mai menţionez naveta Codlea –Braşov pe timp de iarnă! Văd că m-aş adapta repede să trăiesc în altă ţară, să vorbesc altă limbă... Aici am un program lejer care îmi permite să citesc toate cărţile din bibliografii, asta cu nota că sunt în italiană şi le citesc mai lent...
Am şi progresat!Pot să formulez o frază inteligibilă în italiană, citesc fără să simt nevoia de a consulta un dicţionar...cuvintele necunoscute le prind din context. De scris e mai greu...niciodată nu nimeresc unde să dublez consoana, da asta nu e grav!
Azi am trecut la lucruri mai complicate la cursul de civilizaţie greacă. A venit vorba de Barthes, Propp, Joyce...amicii mei de la „Transilvania”. Şi iată că au citit şi italienii...Am plecat cu o senzaţie de mulţumire de la cursul ăsta, m-am simţit ca acasă.
Colegele astea de apartament au devenit insuportabile. Nu mai încuie uşa,...într-o dimineaţă au lăsat cuptorul aprins, nu spală vase, nu-şi strâng de unde mănâncă, invită pe la noi pe acasă tot felul de indivizi dubioşi pe care nici ele nu-i cunosc.
M-am săturat să tot curăţ după ele, să nu pot să mănânc de musafirii lor libidinoşi...asta e!Bine că pleacă peste două luni...atunci o să mă simt şi eu bine în casa asta.
No comments:
Post a Comment