La 4:30 am

Aseară am avut "treabă" şi am adormit pe la 00:30, mulţumită, liniştită, fără griji... .În sfârşit am reuşit să adorm!Mare realizare!

Prea era totul bine şi frumos. La 4:30, în zori de ziuă, m-am trezit speriată, visasem, nu mai ştiam unde sunt, în ce pat am adormit. Bătea vântul foarte tare...am mers să privesc pe fereastră, am văzut care-i treaba şi am hotărât să mai dorm puţin. De unde?!? Aud un geam trântindu-se la balcon. Am ieşit îngrijorată, nu care cumva să cadă în capul vreunui codlean matinal. De precizat: chiar era un moş cu o potaie în lesă (nu că ar fi fost agresivă, dar să n-o ia vântul). Am dat să prind geamul, dar nu am avut prea mult succes. Bine că nu s-a spart! Am stat agăţată de el preţ de 5 minute până s-a mai domolit vântul. L-am imobilizat cu una bucată curs de antropologie culturală, apoi m-am hotărît să-mi reiau somnul. Mai aud un buf!Ce să fie oare?!? Luase vântul o floare cu tot cu ghiveci. Bine că a lăsat-o tot în balcon. Mă liniştesc, las adunatul pământului pe mai târziu şi iau perna în braţe...somn...dulce somn!N-am mai putut să adorm!

Dimineaţa asta ratată am început-o şi fără cafeaua cea de toate zilele, că aşa mi-am promis. Când am zis gata...păi GATA!Fără alte discuţii, fără excepţii...