Citind cartea lui Vasile Ernu - Născut în URSS -, l-am redescoperit pe Habarnam - prichindelul copilăriei mele.
Nu mă despărţeam niciodată de cartea asta, îmi era dragă pe când încă nu ştiam să citesc. Mă uitam la ilustraţii şi făceam tot felul de scenarii cu Habarnam &CO. Apoi...în şcoala primară o citeam des, nu mă mai plictiseam de ea. Habarnam nu era cuminte (cum nici eu nu eram)...mă regăseam -cumva- în el. O poveste frumoasă...pe care -in copilărie- visam să o am sub formă de diafilm :)
Aici pot fi (re)citite Aventurile lui Habarnam. Mi-e dor de cartea asta...
2 comments:
si mie si mie :)
Si eu ma credeam "habarnam" si am facut poezii despre colegii de clasa :)
Rima de genul:
"Stanciu balabanciu a scufundat vaporul pe care o facea pe calatorul"
:)
de ce nu:)
Post a Comment