Cu Blue Air spre Cipru

Cum drumurile patriei se află veşnic în reparaţii capitale, călătoria a început la 11 dimineaţa (din Braşov), deşi aveam avion la 18.

Aeroportul Băneasa era îmbâcsit cu lume şi bagaje. M-am aşezat lângă doi băieţandrii negricioşi pe care îi bănuiam că o să ia zborul spre Larnaca. Cum s-a deschis ghişeul de check in, o serie de indivizi cu bagaje imense s-au îmbulzit la coadă, certându-se care să fie primul. Dama de la ghişeu avea greţuri de Bucureşti şi cerea 6 euro pe fiecare kg în plus. Babele care doreau să care şi căţel şi purcel nu mai joiau să scoată haine din bagaje şi să le îndese în nişte pungi imense de METRO, alcătuind în acest fel ceea ce ar fi trebuit să se numească bagaj de mână.

În sala de aşteptare stăteau claie peste grămadă pasagerii a patru zboruri: Roma, Napoli, Cluj şi Larnaca. Mi-am pus bagajul pe jos într-un colţ care mi s-a părut mai răcoros şi am început să observ. Pentru zborul de Roma erau o droaie de românce dichisite, plecate în călătorie pe tocuri şi în rochiţe scurte. O blondă a vorbit o jumătate de oră cu amore al ei italian. Nişte italieni trecuţi de 50 se hlizeau la mine şi se şuşoteau.

După ce au decolat zborurile de Italia şi cel de Cluj, în aeroport a rămas doar spuma: cei care zburau spre Cipru. M-am dat în vorbă cu o tănţică speriată. Mergea la muncă în Cipru prin nu ştiu ce firmă de intermediari. Am întrebat-o unde o cazează. Nu ştia!A zis că nici nu s-a gândit să întrebe. A îndreptat degetul spre alţi opt oameni cu feţe arse de soare şi mâini muncite. Şi ei aveau aceeaşi soartă. Mergeau la muncă, dar nu ştiau exact ce o să facă, câţi bani vor lua....nu ştiau nici măcar că Cipru e insulă...

O babă a început să-mi povestească ce pusese ea în bagajul de cală de avea 30 de kg...brânză de vreo trei feluri, gemuri, siropuri...pentru fisu'. Îi făcea reclamă băiatului..mă plictisise îngrozitor. Mă rugam să nu stau lângă ea în avion.

Restul populaţiei era prost îmbrăcată şi urît mirositoare...şi cam tuciurie, Nişte adolescenţi din mahala îşi lăsaseră lungi unghiile la degetele mici de la mâini - semn de prosperitate. Mă apuca frica doar când mă uitam la feţele lor. Mă simţeam ca în gară Braşov şi mă temeam de înghesuială...nu care cumva să-mi şmanglească vreunu ceva.

Pe avion, o serie de personaje au epuizat stocul de bere de la bord, apoi i-au făcut tot felul de propuneri fetei blonde dichisite care i-a servit.

Cu zborurile astea low cost dinspre România, Cipru o să se populeze cu toate scursurile, aşa cum s-a populat şi Italia, Franţa, Spania...toată Europa.