Un lucru e clar...trebuie să mă apuc să învăţ ceva pe cont propriu că uite trece timpul şi nu mai fac nimic! E adevărat că anul viitor am licenţa pe cap, examene peste examene, dar când mă gândesc că nu-mi serveşte la nimic...mă deprim teribil. Doar să-mi zboare mintea puţin la sistemul de relaţii, interese şi pupincurism din facultatea asta (toate desfăşurate la nivel înalt)...mi se face scârbă!...Mai e puţin, o să ingor pur şi simplu, că doar peste tot e la fel!
Între timp...
Mă uit la străinii ăştia aterizaţi în Cipru...stau şi fumează seara în oraşul vechi, şed pe bordurile slinoase...stau şi se odihnesc după o zi grea de muncă! Pentru ei clipele astea par a fi nepreţuite. Ce-o fi în sufletul lor? Or fi dorit vreodată mai mult de atât? Or fi citit altceva decât ziarul? În sărăcia din care vin...şi-or fi permis să viseze? Nu ştiu să răspund...dar observ că trăiesc şi ei!
Am văzut şi români pe stradă...m-am ruşinat o clipă...Ţipau în gura mare că doar ce naiba...nu înţelege nimeni. Era unu' care părea liderul grupului. Avea aprox. 1,50 m, un tricou roşu mulat pe muşchii crescuţi din creatină la borcan şi din trasul de fiare la sala din cartier. Pantalonii stăteau să plesnească...cred că i-a cumpărat cu vreo două numere mai mici pentru a scoate în evidenţă imensitatea fiinţei sale. Mergea cu pectoralii încordaţi in fruntea grupului de manifere, avea o atitudine de maimuţă primitivă şi răcnea la propriu: "Haideţi băieţi să vă arăt io Cipru'!"
...Acuma...nu zic nimic rău de români, dar uite exact exemplare d'astea ajung să facă o imagine despre poporul nostru peste hotare. În linii mari, românii sunt cu mult înaintea ciprioţilor...asta din punct de vedere intelectual. Dar am şi o explicaţie pentru asta! Românul nostru învaţă din greu şi se luptă cu sistemul universitar corupt pentru că are nevoie de nişte baze pe care să-şi clădească viaţa, pe când ciprioţii au bani şi asta le ocupă tot timpul (ei nu au trecut prin atâtea războaie, n-au fost alungaţi de pe pământul lor, nu le-a fost greu). Centrul vieţii lor este cafeneaua, sala de pariuri sportive şi preasfinţitul magazin. Aştia nu citesc...dacă nici biblioteca nu o au informatizată...îmi şi imaginez ce haos intelectual! So...cu studiile mele ultramoderne în domeniul biblioteconomiei şi ştiinţelor informării e clar că nu am ce să caut aici..şi...mă întorc la ideea de început: trebuie să mă reorientez profesional dacă vreau să fiu ceva mai mult decât o ospătăriţă dupe care să se uite perverşii aştia..
Între timp...
Mă uit la străinii ăştia aterizaţi în Cipru...stau şi fumează seara în oraşul vechi, şed pe bordurile slinoase...stau şi se odihnesc după o zi grea de muncă! Pentru ei clipele astea par a fi nepreţuite. Ce-o fi în sufletul lor? Or fi dorit vreodată mai mult de atât? Or fi citit altceva decât ziarul? În sărăcia din care vin...şi-or fi permis să viseze? Nu ştiu să răspund...dar observ că trăiesc şi ei!
Am văzut şi români pe stradă...m-am ruşinat o clipă...Ţipau în gura mare că doar ce naiba...nu înţelege nimeni. Era unu' care părea liderul grupului. Avea aprox. 1,50 m, un tricou roşu mulat pe muşchii crescuţi din creatină la borcan şi din trasul de fiare la sala din cartier. Pantalonii stăteau să plesnească...cred că i-a cumpărat cu vreo două numere mai mici pentru a scoate în evidenţă imensitatea fiinţei sale. Mergea cu pectoralii încordaţi in fruntea grupului de manifere, avea o atitudine de maimuţă primitivă şi răcnea la propriu: "Haideţi băieţi să vă arăt io Cipru'!"
...Acuma...nu zic nimic rău de români, dar uite exact exemplare d'astea ajung să facă o imagine despre poporul nostru peste hotare. În linii mari, românii sunt cu mult înaintea ciprioţilor...asta din punct de vedere intelectual. Dar am şi o explicaţie pentru asta! Românul nostru învaţă din greu şi se luptă cu sistemul universitar corupt pentru că are nevoie de nişte baze pe care să-şi clădească viaţa, pe când ciprioţii au bani şi asta le ocupă tot timpul (ei nu au trecut prin atâtea războaie, n-au fost alungaţi de pe pământul lor, nu le-a fost greu). Centrul vieţii lor este cafeneaua, sala de pariuri sportive şi preasfinţitul magazin. Aştia nu citesc...dacă nici biblioteca nu o au informatizată...îmi şi imaginez ce haos intelectual! So...cu studiile mele ultramoderne în domeniul biblioteconomiei şi ştiinţelor informării e clar că nu am ce să caut aici..şi...mă întorc la ideea de început: trebuie să mă reorientez profesional dacă vreau să fiu ceva mai mult decât o ospătăriţă dupe care să se uite perverşii aştia..
No comments:
Post a Comment