"Singurul mod uman de a invinge moartea este de a o asuma". ( Alexandru Paleologu)
Usor de spus....dar cand piere cineva drag....
De cand cu stirile astea crude, moartea a devenit pentru mine ceva obisnuit, banal, sau ce putin asa credeam, ca o inteleg, ca e ceva normal, ca face parte din noi.
Acum doua zile insa, cand am aflat de moartea unei colege apropiate mie, m-am ingrozit. Mi s-a parut nedrept, avea doar 19 ani, nu traise inca nimic.
Tot ce traim e o pura intamplare. Ma intreb ce rost mai are sa ne facem planuri, sa avem aspiratii, cand orice am face, ajungem, iminent, in bratele mortii. Suntem atat de mici, atat de neputinciosi. Orice as face acum, inevitabil, vad moartea ca pe ceva oribil.
Usor de spus....dar cand piere cineva drag....
De cand cu stirile astea crude, moartea a devenit pentru mine ceva obisnuit, banal, sau ce putin asa credeam, ca o inteleg, ca e ceva normal, ca face parte din noi.
Acum doua zile insa, cand am aflat de moartea unei colege apropiate mie, m-am ingrozit. Mi s-a parut nedrept, avea doar 19 ani, nu traise inca nimic.
Tot ce traim e o pura intamplare. Ma intreb ce rost mai are sa ne facem planuri, sa avem aspiratii, cand orice am face, ajungem, iminent, in bratele mortii. Suntem atat de mici, atat de neputinciosi. Orice as face acum, inevitabil, vad moartea ca pe ceva oribil.
No comments:
Post a Comment